Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 18:14 - Biblia în versuri 2014

14 Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Duhul omului îl sprijină în boală, dar cine poate ridica un duh zdrobit?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Spiritul omului îl încurajează când este bolnav; dar cine poate consola un spirit deprimat?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Duhul omului îl susține în slăbiciunea sa, dar un duh abătut cine-l poate ridica?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Duhul omului îi va sprijini neputința, dar pe un suflet zdrobit cine‐l poate ridica?

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 18:14
26 Mawu Ofanana  

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


Iată că sunt nenorocit, De lipsuri grele încolțit. Inima mea a fost lovită Și-n piept îmi zace-acum zdrobită.


De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.


Din pricina zarvei pe cari, O fac vrăjmașii mei cei tari Și pentru că sunt apăsat De către cei răi, ne-ncetat. Nenorociri, aruncă ei, Asupra mea și alor mei. De pasul mea, vor să se ție, Căci urmărit sunt, cu mânie.


Groază și frică – uneori – M-apucă și mă trec fiori.


Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.


Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Acum, e bine să-l iertați Și-i bine să îl mângâiați, Ca nu cumva, mâhnirea-i mare S-ajungă-apoi să îl doboare.


Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,


În ea, o să vă bucurați, Chiar dacă sunteți întristați Pentru puțină vreme-acum, Prin încercări, pe-al vieții drum;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa