Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 18:10 - Biblia în versuri 2014

10 Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este protejat la înălțime.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Numele lui Iahve este un turn tare; iar cel corect fuge în el și este protejat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Turn fortificat este numele Domnului; la el aleargă cel drept și este protejat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Numele Domnului este un turn tare: cel drept aleargă în el și este ocrotit.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 18:10
29 Mawu Ofanana  

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


O rugăminte să-ți fac, vreau: Din mâna fratelui Esau, Doamne, te rog, mă izbăvește! Mă tem că vine și lovește Pe mame, pe copii, pe mine! A mea nădejde e la Tine!


„Iată că Domnul Cel de Sus Este Izbăvitrorul meu. El este stânca mea, mereu. Domnul e cetățuia mea,


Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu!


Mari izbăviri dă Dumnezeu, Pentru-mpăratul lui – mereu – Căci milă, El a arătat Unsului Său, neîncetat, Iar David și sămânța lui Au îndurarea Domnului. Peste-a lui David seminție, Mila Lui fi-va, pe vecie.”


El îmi e Binefăcător, E Turnul meu Izbăvitor Și Cetățuia mea cea tare În care îmi găsesc scăpare. Domnul mi-e adăpost, mereu, Pentru că El e scutul meu. Pe-al meu popor, El îl supune Și la piciorul meu îl pune!


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


Iar din lăcașul Său cel Sfânt, Să-ți deie ajutorul Său. Să fie El, sprijinul tău, Din muntele Sionului!


Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


Așa vorbește Dumnezeu: „Îl izbăvesc, căci Mă iubește. A cunoscut Numele Meu, De-aceea ocrotit, el este.


Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”


Eu, lui Avram, M-am arătat Și lui Isac și a urmat Și Iacov. Cunoscut sunt Eu De către ei, ca Dumnezeu Atotputernic. Ei, în lume, M-au cunoscut sub acest Nume. Nu au știut Numele Meu, Adică „Domnul”, căci lor, Eu, Numele-acest, nu L-am făcut, În acea vreme, cunoscut.


Cel cari, de Domnul, teamă, are, În El găsi-va sprijin tare; Astfel, sub scutul Domnului, Au adăpost copiii Lui.


Frica de om s-a arătat Cursă, celui ce s-a speriat; Dar cel ce crede-n Dumnezeu, Neînfricat va fi, mereu.


A voastră-ncredere să fie În Dumnezeu, pe veșnicie, Căci El este nemuritor Și-i Stâncă a veacurilor.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.


David a zis: „Tu vii la mine, Și ai o sabie cu tine. Mai ai și sulița cea mare, Precum și scutul tău cel tare. Dar iată că la tine, eu, În Numele lui Dumnezeu – Al Domnului oștirilor, Din al lui Israel popor – Acuma vin, și-atât îți spun: Află că am să te răpun, Pentru că tu – neîncetat – Ocară doar, ai aruncat, Asupra oștilor pe care, Al nostru Dumnezeu le are.


David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa