Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 17:8 - Biblia în versuri 2014

8 Darul, de cel ce l-a primit, Ca și o piatră nestemată: Căci oricând, poate să răzbată Oriunde și orice dorește Ca să obțină, dobândește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; indiferent de direcția în care se întoarce, ea reușește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Mita este o piatră prețioasă în ochii celui care o oferă; în orice direcție ar merge (cu ea), el are succes.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Piatra prețioasă este un dar pentru cel care o primește; oriunde se întoarce, are succes.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Darul este o piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 17:8
19 Mawu Ofanana  

Din caprele cele cornute, Din oi, tot câte două sute; Din țapi, luat-a douăzeci Și tot atâți și din berbeci;


În timp ce darul a plecat, Iacov rămase de-a-nnoptat,


„Dacă-i așa, atunci, plecați!” – A zis Israel. „Să luați Ceva, cu voi, ca să duceți Un dar, acelui om. Puneți În saci, dintre cele mai bune Roade-ale țării și anume: Smirnă și leac alinător – Pe gustul Egiptenilor – Miere, fisticuri și migdale Și mirodenii. Iar, pe cale, Vă rog, să nu întârziați!


De sus, El, mâna, Și-a întins, M-a scos din ape – căci m-a prins –


Răsare-n capul cerului Și își sfârșește drumul lui, La celălalt capăt pe care, Întinderea cerească-l are. Căldura-i peste tot pătrunde Și nimeni nu se poate-ascunde De flacăra dogorii lui.


Te scoală, cu puterea Ta, Doamne, căci noi Îți vom cânta Aducând laude mereu, Puterilor lui Dumnezeu.


Puternic și măreț se-arată Glasul lui Dumnezeu, căci iată,


De-asemenea, să te ferești De daruri – să nu le primești; Căci darurile îi orbesc Pe toți acei ce le primesc, Făcând ca ai lor ochi deschiși – Când le primesc – să fie-nchiși; Iar hotărârile luate Nu vor mai fi adevărate. Ele vor fi răstălmăcite, De darurile ce-s primite.


Cel rău pe-ascuns o să primească Daruri, pentru ca să sucească Drumul dreptății, tot mereu, Și pentru a-l găsi mai greu.


Darul deschide, omului, Calea către mai marii lui.


Un dar ce-n taină e făcut, Să potolească, a putut, Mânia cea învolburată; Iar mita ce-n ascuns e dată, Înghite valul de furie.


Averea ce s-a dobândit Prin silă doar, a rătăcit Gândirea celui înțelept, Iar inima celui deștept – Mită primind – a fost stricată.


Mai marii tăi sunt răzvrătiți Și sunt cu hoții însoțiți. Doar mitei, ei îi sunt supuși Și doar de pofte sunt conduși. Orfanul n-are ce să cate La ei, căci nu îi fac dreptate. Nici pricinile văduvei Nu pot s-ajungă pân’ la ei.


Nelegiuiri multe-ați făcut. Păcatele vi le-am văzut Și fără număr s-au vădit. Pe cel drept, voi l-ați asuprit. Mită mereu ați tot luat Și în picioare ați călcat – Nepăsători – dreptul pe care Acela ce-i sărac îl are.


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.


David, în urmă, a luat Darul pe care îl aduse Abigail și-apoi îi spuse: „Du-te acasă. Fii pe pace, Căci eu, nimic, nu îi voi face, Soțului tău. Te-am ascultat Și-ngăduință-am arătat, Necontenit, față de tine, Căci ai văzut, te-am primit bine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa