Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 17:17 - Biblia în versuri 2014

17 Prietenul adevărat Te va iubi, neîncetat, Iar când necazul te lovește, El, frate bun, se dovedește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Prietenul iubește întotdeauna, iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Cel care îți este prieten, te iubește mereu; iar fratele s-a născut ca să te susțină în situațiile adverse.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Prietenul iubește în orice timp, se naște ca un frate în strâmtorare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Prietenul iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 17:17
16 Mawu Ofanana  

Mă-ncearcă o durere mare – O, Ionatane – frate-al meu! Plăcerea mea erai, mereu. Dragostea ta cea minunată – Față de mine arătată – Mai sus, avea să se vădească, Decât iubirea femeiască.


„Viu este Domnul Dumnezeu”– Zise Iutai – „și tu-mpărate, Că am să te urmez, în toate. Oriundea ai să te găsești – Fie că mori sau că trăiești – Acolo am să fiu și eu, Căci vreau să stau cu domnul meu.”


Dacă acuma ai să taci, Să nu gândești că rău ne faci, Căci izbăvirea noastră vine De-altundeva, chiar fără tine! Dar tu, casa tatălui tău, Nu veți putea, de acest rău, În nici un fel, să vă feriți, Ci toți aveți ca să periți. Și spune-mi oare, cine știe, De n-ai ajuns la-mpărăție, Tocmai pentru această vreme? Deci, nu ai pentru ce te teme!”


Omul ne-astâmpărat stârnește Certuri și dezbinări urzește Acela care-i pârâtor.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


Cel care e nebun, din fire, Mereu e o nenorocire Pentru acel ce fiu îl are; Iar soața cea gâlcevitoare, E ca o streașină stricată Din care apa adunată Va picura, neîncetat.


Frații, pe fratele sărac, Îl vor urî; deci, de pe plac Nu le e fraților defel, Cu-atât mai mult atunci, de el, Prietenii se depărtează! El, către ei, se îndreptează Cu vorbe rugătoare dar, Nu-l iau în seamă și dispar.


Cel ce sfințește și – să știți – Că și cei care sunt sfințiți, Dintr-unul sunt. De-aceea, Lui, Rușine-n fața nimănui, Nu îi va fi, de ei, și-astfel, „Frați” îi numește-atuncea El


Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie!


De Ionatan, era iubit, Și-acesta-n urmă a venit, Să facă legământ, cu el.


Când astă veste-ngrozitoare A auzit-o Ionatan, S-a dus și despre acest plan, Pe David l-a-nștiințat de-ndată, Spunându-i astfel: „Al meu tată, Să te omoare-acum, voiește. Ai grijă dar, și te păzește! Ascunde-te, iar dimineață, Cu nimenea să nu dai față,


Căci ies pe câmp, cu tatăl meu. Am să-i vorbesc – acolo – eu, Iar când are să-mi vină bine, Am să aduc vorba, de tine. Vreau ca să aflu ce mai pune La cale, ca să pot a-ți spune.”


În felu-acesta, negreșit Că Ionatan a întărit, Atunci, iubirea cea pe care, Față de David el o are, Pentru că mult îl îndrăgea, Așa cum sufletu-și iubea.


În urmă, Ionatan – cel care, Pe Saul, drept părinte-l are – S-a dus la David, să-l găsească, Să-l vadă și să îi vorbească. Atuncea când l-a întâlnit, Prin vorba lui, i-a întărit Încrederea în Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa