Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 16:24 - Biblia în versuri 2014

24 Cuvintele prietenoase, Sunt ca un fagure de miere: Dulci, dătătoare de putere, Dau sănătate trupului Și îndulcesc sufletul lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Cuvintele plăcute sunt un fagure de miere, dulci pentru suflet și vindecătoare pentru oase.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 FAgùre de miere sunt cuvintele plăcute, dulci pentru suflet și medicament pentru oase.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Vorbele plăcute sunt fagur de miere, dulci pentru suflet și sănătate pentru oase.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 16:24
18 Mawu Ofanana  

Ce dulci se-arată pentru mine Cuvintele spuse de Tine! Căci pentru cerul gurii mele, Mai dulci sunt, decât mierea, ele!


Mai mult preț ele-au arătat, Decât tot aurul curat. Dulceața lor e mult mai mare, Decât dulceața ce o are Mierea din fagure în ea.


Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.


Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.


E gândul rău al omului, Urât în fața Domnului; Plăcute-n fața Celui Sfânt, Doar vorbe prietenoase sânt.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


Și mândru am să fiu de tine, Când vei rosti doar ce e bine.


Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.


Așa, vei căpăta, mereu, Pentru al tău trup, sănătate, Iar oasele-ți vor fi lăsate Să se înfrupte din răcoare, Și tihnă binefăcătoare.


Căci ele, viață, dăruiesc Acelor care le găsesc, Și sănătate, trupul lor Primi-va, din al lor izvor.


Eclesiastu-a căutat – Și-n mare parte, a aflat – Cuvinte care sunt plăcute Și-s demne de a fi trecute În carte. A-ncercat să scrie, Cât mai aproape ca să fie De adevăr, vorbele-i toate Voind a-i fi imaculate.


Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie.


Eu, cărticica, am luat-o, Din mâna lui, și am mâncat-o. În gură, dulce mi-a părut – Ca mierea – dar mi s-a umplut Pântecu-n urmă – pot a spune – De foarte mulă-amărăciune.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa