Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 16:22 - Biblia în versuri 2014

22 Înțelepciunea e izvorul De viață, pentru muritorul Ce-o stăpânește. Dar se știe, Căci cel nebun, prin nebunie, Are să fie pedepsit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Discernământul este un izvor de viață pentru cei ce îl au, dar disciplinarea nebunilor este o nebunie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Capacitatea de a lua decizii bune este un izvor de viață pentru cei care o au; dar prostia este pedeapsa celor nebuni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Izvor de viață este prudența pentru cel care o stăpânește și disciplinarea nebunilor este nebunie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Priceperea este un izvor de viață pentru cel ce o are, dar învățătura nebunilor este nebunie.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 16:22
16 Mawu Ofanana  

Gura celui neprihănit Izvor de viață-i, negreșit; Dar gura celor răi, se știe Că e izvor de silnicie.


A înțeleptului știință Este de mare folosință, Pentru că e izvor de viață, Menit ca din a morții față – Din cursele întinse lui – S-abată pasul omului.


Frica de Domnul e izvor De viață, dat oamenilor; De cursa morții, ne ferește Și tot mereu ea ne păzește.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Neprihănitul s-a gândit Și-abia pe urmă a vorbit; Cei răi au să se năpustească, Cu răutăți ca să stropească.


Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește.


Prin vorbă, fost-a dovedit Omul cu inimă-nțeleaptă Și de la el, mereu, se-așteaptă Învățături noi, sănătoase.


Cuvintele, de-un om rostite, Cu-adânci ape-s asemuite; Izvoru-nțelepciunii are Să curgă, fără încetare.


Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.


Căci ele, toată viața ta, Podoabă-n suflet îți vor sta; Podoabe-ți sunt la gâtul tău.


Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”


Adevărat spun – Domnul vede – Celui ce-ascultă și-apoi crede, Cuvintele care le-am zis, Crezând în Cel ce M-a trimis, Veșnica viață-i va fi dată Și nu vine, la judecată.


Vă spun dar, să luați aminte, Că duhul, viață, dăruiește, Iar carnea nu vă folosește Chiar la nimic; Cuvântul Meu E duh și viață, tot mereu.


Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa