Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 16:2 - Biblia în versuri 2014

2 Toate căile omului Curate sunt, în ochii lui; Dar Cel cari duhuri cercetează, E Dumnezeu. Încredințează

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui, dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Toate drumurile unui om sunt corecte în ochii lui; dar Iahve este Cel care analizează spiritele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 În ochii omului toate căile sale sunt curate, dar Domnul cumpănește duhurile.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 16:2
23 Mawu Ofanana  

Singur, cel rău se măgulește, Căci astfel își desăvârșește Fărădelegea făptuită, Iar ura lui e potolită.


Nebunul căile-și socoate Lipsite de prihană, toate; Dar înțeleptu-a ascultat Sfatul ce îi fusese dat.


Sunt multe căi care par bune, Dar la sfârșit, se poate spune Dacă la moarte au condus, Sau dacă înspre viață-au dus.


Tava, argintul, limpezește; Cuptorul, aur, lămurește; Dar Cel ce-ncearcă, tot mereu Inima, este Dumnezeu.


Omul, mereu, se socotește Fără prihană că pășește; Dar inima o cercetează Domnul, căci El poate s-o vază.


Dacă tu spui: „Ah! N-am știut!”, Chiar crezi că Domnul n-a văzut? El, care inimi cercetează Și care suflete veghează, Nu știe gândul omului? Nu va da El, fiecărui, Numai răsplata potrivită Cu fapta ce-a fost săvârșită?


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


E lămurită-a omului Cărare-n ochii Domnului; El vede tot ce omul face.


Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


În cumpănă te-a „Cântărit” Și-astfel, ușor ai fost găsit!


Atunci, Îngerul Domnului L-a întrebat: „Ce ai făcut? Pentru ce oare, ți-ai bătut Tu, măgărița, de trei ori? Nu vezi că ai putut să mori? Eu am închis a ei cărare, Căci drumu-ți duce la pierzare.


Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.


Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


În acea vreme, negreșit, Nimeni n-a fost înscăunat, În Israel, ca împărat, Și orișicine-atunci putea, Să facă, după cum credea.


Cei care, apă, limpăiau Și cari, din palmă, o sorbeau, A fi trei sute, s-au vădit. Restul, în schimb, s-au dovedit Că, în genunchi dar, au căzut, Atunci când, apă, au băut.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa