Proverbe 16:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Calea celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine își păzește calea își păzește viața.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ În drumul pe care merge, omul corect evită răul; și cine este atent la comportamentul lui, își păzește viața.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Drumul celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine are grijă de suflet își păzește calea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Calea bătută a celor drepți este să se depărteze de rău: acela își păzește sufletul care ia aminte la calea sa.

Proverbe 16:17 Mawu Ofanana

Iov 1:1

În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Proverbe 10:9

Cui îi este neprihănită Purtarea, umblă fără teamă; Însă cel rău, bage de seamă Că apucând pe căi sucite Care îi par a fi ferite Voind ca să îi dea ocol Dreptății, se va da de gol.

Proverbe 19:16

Acel care o să păzească Porunca, sufletu-și păzește; Dar cel care se rătăcește – Când drumul nu și l-a vegheat – De-al morții sol, va fi luat.

Proverbe 21:23

Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.

Proverbe 22:5

Drept curse, spini pe cale are Stricatul; însă acel care Vrea sufletul să și-l păzească, Va încerca să le-ocolească.

Proverbe 4:23

Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește

Isaia 35:8

O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.

Matei 24:13

La cei mai mulți. Dar mântuit, Va fi cel cari, pân’ la sfârșit, Să rabde totul, va să știe.

Fapte 10:35

Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit.

Fapte 24:16

De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.

Evrei 10:39

Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”

Iuda 1:21

Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,

Iuda 1:24

A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –

Revelația 3:10

Fiindcă tu ai arătat Că ai păzit, neîncetat, Cuvintele răbdării Mele, În clipele acelea grele, Când ceasul încercării vine, Te voi păzi și Eu, pe tine. Acela e un ceas anume, Ce va să vină peste lume, Să-ncerce oamenii ce sânt Pe fața-ntregului pământ.