Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 16:14 - Biblia în versuri 2014

14 Când împăratul e furios, Mânia sa – neîndoios – Drept vestitor al morții este; Dar înțeleptul știe peste Mânia lui, ca să pășească Și poate să îl potolească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Mânia regelui este mesagerul morții, dar omul înțelept o va calma.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Mânia regelui este mesagerul morții; dar omul înțelept o va atenua.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Furia regelui este mesagera morții, dar omul înțelept o evită.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Mânia împăratului este un vestitor al morții, dar un om înțelept trebuie s-o potolească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Mânia împăratului este ca solii morții, dar omul înțelept o va împăca.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 16:14
18 Mawu Ofanana  

Ceva anume-au săvârșit, Astfel încât au reușit, Asupra lor, ca să stârnească Toată furia-mpărătească.


Iar împăratu-a părăsit Ospățul, căci s-a mâniat Și în grădină a plecat. Haman, văzând că sorți nu are, Rămase-a cere îndurare De la Estera. Vedea bine Că nu mai este, pentru sine, Putință de-a scăpa cu viață. Spaima i se citea pe față, Știind cum că pieirea lui, În mintea împăratului, E hotărâtă. S-a-ndreptat


Omul cari iute izbucnește, În juru-i, certuri doar stârnește; Cel care-ncet e la mânie, Să potolească cearta, știe.


Plăcută-i împăraților Gura neprihăniților, Căci ei pe-aceia îi iubesc Care, neprihănit, vorbesc.


Fața-mpăratului, senină, E semn de viață și lumină; Bunăvoința lui e ploaie De primăveri, căzând vioaie.


Răscoală, caută cel rău, Fără a ști că-n drumul său Are să fie-ntâmpinat De solul cel neîndurat – La care pic de milă nu-i – Căci e trimis în contra lui.


Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.


Spaima ce este insuflată De împărat, e-asemănată Cu răcnetele leului. Cel care, supărarea lui – Voit sau nu – o asmuțește, Să afle că păcătuiește El singur, împotriva lui, Și nu a împăratului.


Bunăvoință, mulți doresc De la acei ce stăpânesc; Dar Dumnezeu e Acel care Dreptate-i dă la fiecare.


Cel ușuratic, în cetate, Foc va aprinde, oricând poate; Dar înțeleptul o să știe Să stingă valul de mânie.


Când împotrivă-ți se aprinde Mânia celui ce-și întinde, Cu stăpânire brațul său Și peste tine, locul tău Nu-l părăsii, căci te-ntărește Sângele rece – te păzește De mari păcate-n drumul tău.


Când Daniel a auzit Ceea ce i s-a povestit, S-a dus degrabă la palat, Ca să îl roage pe-mpărat, Să îi dea timp, să-l păsuiască Și visul să i-l tâlcuiască.


Din garda sa, i-a ordonat Să împlinească, de îndat’, Dorința fetei. El s-a dus


Pe al Sidonului norod Și pe al Tirului, Irod, Fusese foarte supărat. Dar gloatele au câștigat, De partea lor, pe Blast, cel care Era, atuncea, cel mai mare Peste odaia de dormit, A lui Irod. Deci, au venit Trimiși – din partea Tirului, Precum și a Sidonului – Să-i ceară pace, lui Irod, Căci al cetăților norod, Hrană, primea, din țara lui.


Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa