Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:9 - Biblia în versuri 2014

9 Numai aceia sunt iubiți, Ce caută neprihănire; Dar calea, celui rău din fire, Îi e urâtă Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Comportamentul celor răi este un oribil stil de viață înaintea lui Iahve; dar El îi iubește pe cei care doresc permanent să și-l corecteze.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Lucru abominábil pentru Domnul este calea celui vinovat, dar el îl iubește pe cel care urmărește dreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Calea celui rău este o urâciune Domnului, dar el iubește pe cel ce urmărește dreptatea.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:9
21 Mawu Ofanana  

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.


Pentru că drept e Dumnezeu, Iubind dreptatea, tot mereu. Ochii neprihănitului, Pot să privească Fața Lui.


Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!


Nu poate. Lângă ochii Tăi, Nicicând nu vor putea a sta Nici cei nebuni și nici cei răi. Pe toți cei care săvârșesc Fărădelegi, Tu îi urăști;


Cel care lasă calea Lui, E aspru pedepsit; la fel Se va-ntâmpla și cu acel Care mustrarea o urăște: Pe-acela moartea îl lovește.


Acela care va dori Doar bine și va urmări Neprihănirea, va avea Viață și slavă-asemenea.


Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.


Pe strâmbe căi, cel vinovat Va merge; cel nevinovat, Doar calea dreaptă, o va ține, Făcând mereu ce este bine.


Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Neprihănirea e cea care Este, pentru cel drept, cărare. Tu, cari fără prihană ești, Cărarea lui, s-o netezești.


„Mă ascultați cei cari, din fire, Umblați după neprihănire! Cei cari pe Domnu-l lăudați, Atenți – acum – Mă ascultați! Voi care-ați fost ciopliți din stâncă, Priviți spre groapa cea adâncă, Groapă din care-ați fost luați.


Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.


Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?


„Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.


De Domnul, tu vei fi iubit Și fi-vei binecuvântat, Sporind în număr, ne-ncetat. Atuncea, Domnul Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Rodul – din trupul tău ieșit – Precum și ceea ce-a rodit Pământul tău: grâul câmpiei Și untdelemnul, mustul viei, Rodul cirezilor de vite – Care pe câmp sunt risipite În număr mare – iar apoi, Și rodul turmelor de oi. Acestea se vor fi-ntâmplat În țara care a jurat Domnul, părinților, s-o dea, Urmașilor ce-i vei avea.


Iar tu, om al lui Dumnezeu, Fugi de acest lucru, mereu, Și caută neprihănire, Evlavie și cu iubire, Blândețe și-o credință mare, Încununată de răbdare.


Ascultă dar, îndemnul meu: Tu trebuie să fugi, mereu, De toate poftele pe care, Al tinereții timp, le are; Să urmărești neprihănirea, Credința, pacea și iubirea, Cu toți acei cari, fără teamă, Pe-al nostru Domn, mereu Îl cheamă, Din a lor inimă curată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa