Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință, nu tot așa face și inima nesăbuiților.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoaștere; dar nu la fel se întâmplă și cu inima nebunilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoașterea, dar nu tot așa inima celor nesimțiți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Buzele înțelepților răspândesc cunoștință dar nu așa inima nebunilor.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:7
25 Mawu Ofanana  

Am să vestesc, neîncetat, Ce hotărâri, Tu ai luat.


Gura celui neprihănit Va răspândi înțelepciune, Iar limba sa, necontenit, Dreptate numai are-a spune.


Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Neprihănitul belșug are; Dar omul care este rău, Se tulbură-n venitul său.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Prin vorbă, fost-a dovedit Omul cu inimă-nțeleaptă Și de la el, mereu, se-așteaptă Învățături noi, sănătoase.


Ca să-ți sporească chibzuința, Iar gurii tale, cunoștința Să nu-i lipsească niciodat’.


E inima-nțeleptului Pusă, mereu, la dreapta lui, Dar cel nebun inima-și are, La stânga. Pe orice cărare,


Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.


Ceea ce-n beznă vă spun Eu, Să spuneți, la lumină, vreau. Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit, Trebuie propovăduit De la-nălțimea caselor.


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Apoi, le-a zis: „O să porniți, Ca Evanghelia s-o vestiți. O veți purta din gură-n gură, S-o afle orișice făptură.


Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.


Voiesc să iei dar, seama bine, Și tot ceea ce, de la mine, Neîncetat, ai auzit Atuncea când eu am vorbit Față de martori, să vestești Și tu apoi; deci, să vorbești Și altora cari se arată De-ncredere și, totodată, Se dovedesc a fi-n măsură Să dea la alți-nvățătură.


Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa