Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:27 - Biblia în versuri 2014

27 Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia, dar cel ce urăște mita va trăi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Omul lacom de câștig produce necaz familiei lui; dar cel care urăște mita, va trăi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Cel care jefuiește își tulbură casa, dar cel care urăște darurile va trăi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Cel ce este lacom de câștig își turbură casa, dar cel ce urăște mituirea va trăi.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:27
28 Mawu Ofanana  

El, șaua, pe măgar, a pus Și, la Achiș – la Gat – s-a dus. Pe slujitori, el i-a luat Și-apoi, acasă, s-a-nturnat.


Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.


El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.


Alege, din popor, îndată, Oameni destoinici cari arată Că-s temători de Dumnezeu Și-s de încredere, mereu. Să fie oamenii acei, Dușmani ai lăcomiei. Ei, De tine puși apoi, să fie, Peste popor, capi peste-o mie; Capi peste-o sută să așezi, Și tot așa ai să urmezi Ca să pui capi peste cinzeci Și peste zece-n urmă. Deci,


De-asemenea, să te ferești De daruri – să nu le primești; Căci darurile îi orbesc Pe toți acei ce le primesc, Făcând ca ai lor ochi deschiși – Când le primesc – să fie-nchiși; Iar hotărârile luate Nu vor mai fi adevărate. Ele vor fi răstălmăcite, De darurile ce-s primite.


Deci soarta celor făr’ de lege Și lacomi după avuții, Aceasta este! Căci să știi Că lăcomia i-a pierdut Pe cei căror ea le-a plăcut.


Neprihănirea va aduce Viață; dar cel care se duce Spre rău și rău-l urmărește, Acela moartea își găsește.


Vânt, moștenește omul care Își face-n casa-i tulburare; Nebunul – înțeleptului – Îi va fi rob. Rodul celui


E gândul rău al omului, Urât în fața Domnului; Plăcute-n fața Celui Sfânt, Doar vorbe prietenoase sânt.


O moștenire câștigată Iute, nu-i binecuvântată.


Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,


Un domn, nepriceput din fire, Spori-va a lui asuprire; Acela zilele-și lungește, Cari, lăcomia, n-o iubește.


Cel lacom certuri doar stârnește; Cel care-n Domnul se-ntărește, Are să fie săturat.


Dreptatea, țara, întărește; Mita, însă, o nimicește;


Cum potârnichile clocesc Ouă care se dovedesc Că nu sunt ale lor, la fel Se va-ntâmpla cu omu-acel Cari pe nedrept a adunat Mari bogății, neîncetat. Când zilele-i sunt jumătate, El le va părăsi pe toate Și-o să se vadă-apoi – vă spun – Că este doar un biet nebun.


Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.


Să nu cumva să te apuci Și-n a ta casă să aduci Apoi, un lucru urâcios, Pentru că fi-vei – ne-ndoios – Cu el odată, nimicit. Tu trebuie să fii scârbit De-așa ceva; să te-ngrozești De ele și să te păzești, Căci lucrurile arătate Ajuns-au a fi blestemate.”


Să știi, iubirea banilor E rădăcina relelor. Aceia care i-au dorit – Iată – acum, s-au rătăcit De la credință și-au ajuns Că, multe chinuri, i-au străpuns.


Cel care, bogății, dorește, Cade în laț și în ispite, În poftele nesăbuite Ce-i vatămă pe fiecare Și-apoi, îi duce, la pierzare.


Să împliniți a mea vorbire! De tot ce-i dat spre nimicire, Voi trebuie să vă feriți! Dacă luați ceva, să știți Că veți aduce-n acest fel, Pedeapsa, peste Israel!


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa