Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:25 - Biblia în versuri 2014

25 Pe cel ce-i mândru și pe-ai lui Îi surpă mâna Domnului; Dar ale văduvei hotare Le întărește-al Său braț tare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Domnul distruge casa celor mândri, dar consolidează teritoriul văduvei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Iahve distruge casa celor aroganți; dar El păzește proprietatea văduvei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Domnul dărâmă casa celor îngâmfați, dar face să stea hotarul văduvei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Domnul va dezrădăcina casa celor mândri, dar va întări hotarul văduvei.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:25
20 Mawu Ofanana  

Femei cari fii nu au avut, Și nici un bine n-a făcut Sărmanei văduve, la greu.


Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.


Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


Cel rău e răsturnat – dispare; Dar va rămâne în picioare Casa celui neprihănit.


Toți răii nimiciți fi-vor Și va pieri și casa lor; Cortul celui neprihănit, De-a pururi, fi-va înflorit.


E gândul rău al omului, Urât în fața Domnului; Plăcute-n fața Celui Sfânt, Doar vorbe prietenoase sânt.


Nicicând, hotarul văduvei, Din loc să-l muți, tu să nu vrei! În al orfanilor ogor, Nu merge! Un răzbunător,


Necontenit, să încercați A face bine! Căutați Dreptatea doar! Să-i ocrotiți Pe cei care sunt asupriți! Dreptate dați orfanilor, Și scut să fiți văduvelor!”


Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.


Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”


Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.


„Să nu îi muți, aproapelui, Hotarele pământului Cari, de strămoși, îi este dat, Atunci când te vei fi aflat În țara ce, în stăpânire, Domnul ți-o dă, drept moștenire.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa