Proverbe 15:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Viața celui nenorocit Doar grea va fi, necontenit; Când inima e mulțumită, Omul, o viață fericită, Are să ducă ne-ncetat, Ospăț fiindu-i, necurmat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț continuu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Toate zilele omului supărat sunt rele; dar cel cu inima veselă, are o permanentă sărbătoare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăț continuu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar o inimă voioasă este un ospăț necurmat.

Proverbe 15:15 Mawu Ofanana

Geneza 37:35

Toți fiii – fiicele, la fel – Au vrut să-l mângâie, dar el, Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând: „Eu mă voi pogorî, plângând, În locuința morților, La fiul meu.” În drumul lor

Geneza 47:9

Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”

Proverbe 15:13

Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.

Proverbe 15:14

Cei pricepuți cată știință, Sporindu-și a lor cunoștință; Dar nebuniei, îi va cere Omul nesocotit, plăcere.

Proverbe 15:16

Mai bun îi este omului, Puțin, cu frica Domnului, Decât averea dobândită, De tulburare însoțită.

Proverbe 16:22

Înțelepciunea e izvorul De viață, pentru muritorul Ce-o stăpânește. Dar se știe, Căci cel nebun, prin nebunie, Are să fie pedepsit.

Proverbe 17:22

O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.

Fapte 16:25

Pavel și Sila se rugau, La miezul nopții, și-nălțau Cântări de slavă, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu. Cei care-nchiși, cu ei, erau, În liniște, îi ascultau.

Romani 12:12

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Romani 5:11

Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

2 Corinteni 1:5

Căci după cum, neîndoios, De suferința lui Hristos, Parte avem, din belșug, noi, Tot prin Hristos, avem apoi, Parte, de multă mângâiere Și alinare, în durere.

2 Corinteni 6:10

Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”

1 Petru 4:13

Ci dimpotrivă, încercați, Mereu, ca să vă bucurați Că parte ați avut apoi, De-a lui Hristos patimi, și voi, Ca-n urmă, bucuroși să fiți, Putând ca să vă veseliți, La arătarea slavei Lui, La revenirea Domnului.