Proverbe 15:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Cei pricepuți cată știință, Sporindu-și a lor cunoștință; Dar nebuniei, îi va cere Omul nesocotit, plăcere.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Inima celor pricepuți caută cunoștință, dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Inima oamenilor competenți caută cunoașterea; dar gura celor nebuni se hrănește cu prostie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Inima celui priceput caută cunoașterea, dar gura celor nesimțiți paște nebunia.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Inima unui om înțelegător caută cunoștință, dar gura nebunilor paște nebunia.

Proverbe 15:14 Mawu Ofanana

Psalmi 119:100

Mai priceput ajuns-am, iată, De cât sunt cei bătrâni, vreodată, Căci ale Tale porunci, eu Caut să le păzesc mereu.

Psalmi 119:97

Mult, a Ta Lege, o iubesc Și zi de zi, la ea gândesc.

Proverbe 1:5

Asculte și cel înțelept, Ca să devină mai deștept Îmbogățindu-și mult știința Și ascuțindu-și iscusința,

Proverbe 12:23

Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor.

Proverbe 15:15

Viața celui nenorocit Doar grea va fi, necontenit; Când inima e mulțumită, Omul, o viață fericită, Are să ducă ne-ncetat, Ospăț fiindu-i, necurmat.

Proverbe 18:15

O inimă ce-i pricepută, La strâns știință, mult ajută. Urechea înțeleaptă stă, Mereu, atentă și-ascultă, Voind să caute știința Ca să-și sporească cunoștința.

Proverbe 9:9

Să dai ce ai de dăruit Celui ce este înțelept, Căci se va face mai deștept! Învață-l pe neprihănit Și vei vedea că, negreșit, El și mai mult are să-nvețe Din ale tale mici povețe!

Isaia 30:10

Ei zis-au văzătorilor: „Să nu vedeți!” Prorocilor Le-au spus: „Să nu mai prorociți Vreun adevăr, ci să vestiți Lucruri care ne măgulesc Și-nchipuite se vădesc!

Isaia 44:20

El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”

Osea 12:1

„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.

Fapte 17:11

Iudei-aceștia i-au primit, Căci inimi mai alese-aveau, Decât cei care se aflau Pe la Tesalonic. Apoi, Ei au primit, de la cei doi, Cuvântul. Râvnă dovedeau, Scripturile, când le citeau, Voind să vadă, lămurit, De-i drept tot ce li s-a vestit.

2 Petru 3:18

Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”