Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Locuința Morților și Locul Distrugerii sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor omului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Locuința morților și locul de distrugere sunt cunoscute lui Iahve; cu atât mai mult El cunoaște se ce întâmplă în inimile fiilor oamenilor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Locuința și împărăția morții sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Locuința morților și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Șeolul și Pierzarea sunt înaintea Domnului: cu cât mai mult deci inimile copiilor oamenilor!

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:11
17 Mawu Ofanana  

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.


Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș


Dacă în cer am să urc eu, Acolo este Dumnezeu. Dacă apoi am să pogor În locuința morților – Voind să mă adăpostesc – Și-acolo, Doamne, Te găsesc.


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


Cel care lasă calea Lui, E aspru pedepsit; la fel Se va-ntâmpla și cu acel Care mustrarea o urăște: Pe-acela moartea îl lovește.


Tava, argintul, limpezește; Cuptorul, aur, lămurește; Dar Cel ce-ncearcă, tot mereu Inima, este Dumnezeu.


Cum locuința morților Și-adâncul înfiorător Nu pot să fie săturate, Asemenea sunt însetate Privirile oamenilor, Căci nesătui sunt ochii lor.


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa