Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 15:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cel care lasă calea Lui, E aspru pedepsit; la fel Se va-ntâmpla și cu acel Care mustrarea o urăște: Pe-acela moartea îl lovește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 O disciplinare severă îl așteaptă pe cel ce părăsește cărarea, iar cine disprețuiește mustrarea va muri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Cel care abandonează drumul bun, va fi pedepsit cu severitate; și cine desconsideră corectarea verbală, va muri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Disciplinare aspră este pentru cel care părăsește calea și cine urăște mustrarea va muri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Grea pedeapsă este pentru cel ce părăsește cărarea; și cel ce urăște mustrarea va muri.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 15:10
20 Mawu Ofanana  

Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.


Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”


Pe cei mari cari s-au abătut De pe-al Lui drum. Ei au făcut


În gura ta, când tu urăști Mustrările ce le primești Și înapoia ta ai pus Cuvintele ce ți le-am spus?


Pentru că voi ați lepădat Povețele ce vi le-am dat. N-ați vrut să țineți cont de ele, Fiindcă mustrările mele, Vouă – nicicând – nu v-au plăcut.


Frica de Domnul; n-au iubit Al meu sfat și-au nesocotit, Neîncetat, mustrarea mea.


Cel cari certarea-și amintește, Pe calea vieții se găsește; Cel cari mustrarea a uitat, Pe căi greșite-a apucat.


Dacă mustrarea o iubești, Atunci știința o-ndrăgești; Cel cari mustrarea n-o primește, Că este prost se dovedește.


Copilul înțelept va sta Supus și-atent va asculta Învățătura tatălui; Nu va primi mustrarea lui Acel care batjocorește.


Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută.


Numai aceia sunt iubiți, Ce caută neprihănire; Dar calea, celui rău din fire, Îi e urâtă Domnului.


„Am fost lovit?… N-am observat, Căci nici măcar nu m-a durut. Și ce dacă am fost bătut?… Eu n-am simțit. Când mă trezesc? Nu știu! Acuma, vin voiesc!”


Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?


Nu ești tu singurul cel care Aceste lucruri ți-ai făcut, Atuncea când tu nu ai vrut Să Îl urmezi pe Domnul tău, Cel care te-a ferit de rău Și care vrut-a să te pună, Mereu, doar pe o cale bună?


Dar dacă tu, însă, vei pune În fața lui, ce îți voi spune, Iar el – din calea rea – apoi, Nu se întoarce înapoi, Are să moară, negreșit, Pentru că e nelegiuit, Însă nevinovat tu ești Și sufletul ți-l mântuiești.


Cel care, răul, săvârșește, Raza luminii, o urăște Și, niciodată, n-o să vină, Să se arate, în lumină, Pentru ca răul făptuit, Să nu fie descoperit;


Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa