Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 14:30 - Biblia în versuri 2014

30 Când inima e liniștită, E viața trupului păzită; Însă pizma oamenilor, E putrezirea oaselor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 O inimă liniștită este (o garanție pentru) sănătatea corpului; dar invidia este (o rețetă pentru) putrezirea oaselor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 O inimă calmă este viața trupului, dar gelozia este putregaiul oaselor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Inima sănătoasă este viața cărnii, dar pizma este putrezirea oaselor.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 14:30
14 Mawu Ofanana  

„Pân’ la Nabot, astăzi m-am dus”– Ahab răspunse – „și i-am spus: Dă-mi via ta! De te-nvoiești, În locul ei ai să primești, Îndată, altă vie care Va fi mai bună și mai mare. Sau prețul viei – dacă verei – Poți, în argint, ca să îl iei.” Dar el a zis: „Nu voi putea, Nicicând, să-ți dărui via mea!”


Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


Doamne, eu Te mai rog apoi, Să priveghezi inima mea Ca ne-mpărțită a fi ea În ceea ce-ai orânduit, Căci nu vreau ca, nesocotit, Să ajung eu și, de rușine, Să fiu făcut, de orișicine!


Femeia este cununa Bărbatului, dacă-i cinstită; Dar cea care e dovedită Făcând rușine omului, E putregai, în osul lui.


Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


Așa, vei căpăta, mereu, Pentru al tău trup, sănătate, Iar oasele-ți vor fi lăsate Să se înfrupte din răcoare, Și tihnă binefăcătoare.


Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,


Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;


Căci Dumnezeu nu ne-a-nzestrat Cu-n duh de frică, ci ne-a dat Duh de putere și credință, De dragoste și chibzuință.


Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa