Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 14:3 - Biblia în versuri 2014

3 Nuia-i gura nebunului, Bună pentru spinarea lui; Cel înțelept se îngrijește Și buzele și le păzește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Vorbirea nebunului produce o nuia pentru spinarea lui; dar cei înțelepți sunt protejați de (ce pronunță ei cu) buzele lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 În gura nebunului este o nuia pentru aroganța lui, dar cei înțelepți își păzesc buzele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înțelepți îi păzesc buzele lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 În gura nebunului este o nuia de mândrie, dar buzele înțelepților îi păzesc.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 14:3
21 Mawu Ofanana  

De-al limbii bici, adăpostit Vei sta și fi-vei liniștit, Când pustiirea o să vie.


Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.


Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Cuvintele pe cari le spune Omul cel rău, sunt curse doar, Ca sângele să-l verse; iar Neprihăniții, când vorbesc, Cuvintele lor izbăvesc.


Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.


Acolo unde boi nu sânt, Ieslele-s goale – e doar vânt; A banilor putere mare Aduce roade cui îi are.


Nebunul – cu a lui rea gură – Stârnește cearta, și înjură Făcându-se nesuferit Și-ntărâtând până-i lovit.


Nebunul, prin vorbirea lui, Aduce moarte, omului, Iar buzele-i, curse, întind, În care, suflete se prind.


Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare.


Cine neghină-a semănat, Nelegiuire va avea De secerat; a sa nuia – Cea a nelegiuirii sale – E gata să îi iasă-n cale.


Cel lacom certuri doar stârnește; Cel care-n Domnul se-ntărește, Are să fie săturat.


De-asemenea, am mai dorit Ca să fiu bine lămurit Și despre coarnele acele Ce s-au vădit zece-a fi ele, Și despre cornul cel aflat În al lor mijloc așezat, În fața cărui au căzut Trei coarne-apoi, cum am văzut. Cornul acela îmi părea Precum că ochi de om avea. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit. Cornul acela a crescut Și mult mai mare s-a făcut Decât erau coarnele-acele Care, în număr, zece-s ele.


Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.


Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor.


Fiindcă tu ai arătat Că ai păzit, neîncetat, Cuvintele răbdării Mele, În clipele acelea grele, Când ceasul încercării vine, Te voi păzi și Eu, pe tine. Acela e un ceas anume, Ce va să vină peste lume, Să-ncerce oamenii ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa