Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 14:16 - Biblia în versuri 2014

16 Se teme, în sufletul său, Cel înțelept și de la rău Se va abate ne-ncetat; Dar este foarte îngâmfat Și fără frică dovedit Omul care-i nesocotit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este mândru și încrezător.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Omul înțelept se teme de Iahve și evită să facă ce este rău; dar cel prost este arogant și foarte sigur de el însuși.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Cel înțelept se teme și se îndepărtează de rău, dar cel nesimțit este îngâmfat și e încrezut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Înțeleptul se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Înțeleptul se teme și se depărtează de rău; dar nebunul se îngâmfă și este încrezător.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 14:16
27 Mawu Ofanana  

Esau răspunse: „Mulțumesc, Însă să știi că nu primesc, Căci din belșug le am pe toate. Ce e al tău, păstrează frate!”


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


Femeia-ndată a trimis, Un sol, prin cari astfel a zis, Către Ilie: „Iată, eu Vreau, pedepsită-a fi mereu, Cu toată-asprimea zeilor, Dacă nu am să te omor! Mâine, la ceasul acesta, Voi face eu, cu viața ta, Ceea ce și tu le-ai făcut Prorocilor ce i-a avut Bal, cel pe care îl slujesc! Mâine, am să te nimicesc!”


„Vii, trebuie să-i prindeți voi” – Zise-mpăratul – „iar apoi, Vedea-vom de au gând de pace Și vom ști, astfel, ce vom face.”


Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.


În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.


Îndepărtează pasul tău – Neîncetat – de tot ce-i rău, Caută pace a avea Și-aleargă-ntr-una, după ea!


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


Omul ce-i lesne-ncrezător, Va crede vorba tuturor; Dar omul chibzuit – cu minte – Pășind, are să ia aminte.


Acel ce-i iute la mânie, Precis va face o prostie; Iar cel de răutate plin Se urâțește, pe deplin.


Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Omul cel chibzuit din fire Se-ascunde de nenorocire; Dar prostul este pedepsit, Căci înainte-i, n-a privit.


Acela cari, necontenit, Se teme, este fericit; Dar inima de-și împietrește, Nenorocirea îl lovește.


Un înțelept și un nebun, Dacă se ceartă, pot să spun Că de-s voioși sau supărați, Nicicând nu vor fi împăcați. Orice strădanie se face, Ei n-au s-ajungă-n veci, la pace.


Singur, să nu te ții deștept. Să nu te crezi prea înțelept Vreodată în cugetul tău. Abateți pasul de la rău Și teme-te de Dumnezeu.


Iar tânărul s-a pomenit Pășind pe urmă-i făr’ să știe – Ca boul la măcelărie, Când dus e, precum cerbul care, Spre cursa de pe-a lui cărare, Aleargă gol de-orice simțire,


Primul cuvânt ce va să-i vie, Din gură, fi-va nebunie, Iar vorba și-o va încheia, C-o nebunie și mai rea.


Dar măgărița L-a zărit Pe Înger, și s-a ghemuit, Îndată, pe cărare, jos. Balaam, atuncea, mânios – Când, la pământ, el a văzut-o – Luă un băț și a bătut-o.


Erau prezenți și Farisei Care L-au auzit și-apoi, I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa