Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 14:10 - Biblia în versuri 2014

10 Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Inima își cunoaște necazurile ei; și niciun străin nu poate participa la bucuria ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Inima își cunoaște propria amărăciune și în bucuria sa nu se amestecă străinul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Inima singură își știe amărăciunea și un străin nu se amestecă în bucuria ei.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 14:10
20 Mawu Ofanana  

De moarte, fi-veți izbăviți!” Atunci, au zis cei zece frați: „Suntem, cu toții, vinovați, Pentru tot ceea ce-am făcut, Căci noi prea bine am văzut Cât de înspăimântat striga Fratele nost’, când ne ruga – Și totuși, nu l-am ascultat. Acuma știm de ce-a picat Necazu-acesta, peste noi”.


În urmă, s-a apropiat De Elisei și-a-mbrățișat Picioarele prorocului. Atunci Ghehazi, sluga lui, S-o-ndepărteze a voit, Dar Elisei l-a dojenit: „Las-o, căci este necăjită. De-aceea e, la noi, venită, Iar Dumnezeu nu mi-a făcut Lucrul acest de cunoscut.”


„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.


Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;


De-aceea, eu nu voi tăcea, Ci voi vorbi, neîncetat! Neliniștea mi-a subjugat Sărmana inimă. Mereu, Cât voi simți-n sufletul meu Amărăciuni, am să vorbesc Și am ca să mă tânguiesc.


Să nu răsuflu o clipită Și-amărăciune să înghită Sufletul meu, pe săturate.


Cei ce se tem de Dumnezeu, Primesc prietenia Lui, Iar legământul Domnului, Făcut cu ei, este-n măsură Ca să le dea învățătură.


Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.


Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?


Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.


E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!


N-am să vă las orfani, pe voi, Ci am să Mă întorc ‘napoi.


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Astfel, pacea lui Dumnezeu – Care întrece, tot mereu, Orice pricepere – apoi, Are a vă păzi pe voi, Și inimile voastre – iată – Și gândurile, totodată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Atâta am avut, de spus.


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce o să biruiască: Acela are să primească Mana ascunsă și, din ea, Ca să mănânce, va putea. O piatră albă, la sfârșit, Omul acel va fi primit. Un nume nou are să fie, În ea, săpat, pe care-l știe Numai acela cari, firește, Piatra aceea, o primește.”


Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.


Ana răspunse: „Domnul meu, Află că beată, nu sunt eu. N-am băut vin, nici vreo licoare Care să fie-amețitoare. Eu sufăr, în inima mea, Și tot necazul meu, aș vrea, Să-l vărs în fața Domnului, Și să cer ajutorul Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa