Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 13:9 - Biblia în versuri 2014

9 Lumina omului cinstit – A omului neprihănit – Arde voios și bezna-nvinge; Candela răilor se stinge.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Lumina celor drepți strălucește veselă, dar candela celor răi se stinge.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Lumina celor corecți strălucește veselă; dar lampa oamenilor răi se stinge.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Lumina celor drepți îmbucură, dar candela celor vinovați se stinge.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Lumina drepților arde voioasă, dar candela celor răi se va stinge.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 13:9
16 Mawu Ofanana  

Al său fiu, domn, are să fie Numai peste o seminție, Pentru ca David – robul Meu – Să aibă-n fața Mea, mereu, O rază de lumină vie Cari în Ierusalim să fie, Căci e cetatea cea aleasă Pentru-al Meu Nume, a fi casă.


Cum că se poate întâmpla Să li se stingă candela, Să se pogoare sărăcia Și să-i cuprindă; iar mânia Lui Dumnezeu să îi lovească Și-n felu-acesta să simțească Durerea, pe acest pământ,


Când candela Lui strălucea De-asupra creștetului meu Și mă călăuzea mereu Lumina Lui, în bezna-adâncă!


Pe a lui cale strălucește, Mereu, lumina – bunăoară – Când negura îl înconjoară. El este drept și-ndurător, E milostiv și iertător.


Lumina este semănată Pentru cel care se arată A fi un om neprihănit, Iar bucuria s-a vădit A fi pentru acela care O inimă curată are.


Mândria, certuri doar, stârnește; Înțelepciunea se găsește Cu cel care smerit a stat Și sfaturile-a ascultat.


Omul, de-avere ajutat, Chiar viața și-a răscumpărat; Săracului nu i-a plăcut Mustrarea, când i s-a făcut.


Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.


Căci cel de rele făcător, Lipsit este, de viitor.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.


De ce, numele tatălui – Din mijlocul familiei lui – Acum, va trebui să piară, Căci el n-a avut fii, afară De noi, cari fete îi suntem? Dar oare, însă, nu putem Primi noi, moștenirea lui? Voim ca partea tatălui, Pe care-o are între frați, Nouă – acuma – să ne-o dați.”


Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!


Uleiul. Înțeleptelor, Ele le-au spus: „Noi căutăm, Puțin ulei, să căpătăm. De-aceea, dați-ne și nouă Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa