Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 13:8 - Biblia în versuri 2014

8 Omul, de-avere ajutat, Chiar viața și-a răscumpărat; Săracului nu i-a plăcut Mustrarea, când i s-a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Răscumpărarea vieții unui om este bogăția sa, dar săracul nu ascultă amenințarea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Bogăția omului îi poate răscumpăra viața; dar săracul ignoră amenințarea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Răscumpărarea sufletului omului este bogăția lui, dar cel necăjit nu aude dojana.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Prețul de răscumpărare al vieții unuia este averea sa; dar cel lipsit n‐aude amenințare.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 13:8
15 Mawu Ofanana  

Apoi, i-a dus în țara lui, Ca robi, pe cei ce i-a aflat Că la Ierusalim au stat. Vitejii, toți, au fost luați Și în robie aruncați, Iar căpeteniile toate Și ele roabe-au fost luate. I-a înrobit și pe teslari Și-asemenea și pe fierari. Cei care, robi, au fost luați, La zece mii sunt numărați. Din al lui Iuda neam, scăpară Cei mai săraci oameni din țară. Aceștia n-au fost strămutați, Ci ei în țară-au fost lăsați.


Numai niște vieri, în țară Și tot atuncea, mai scăpară Câțiva din cei ce se vădeau Cum că agricultori erau. Cei care fost-au sloboziți Erau, cu toți, săraci lipiți.


Satana-n clipele acele Răspunse: „Piele pentru piele! Omul dă totul, pentru viață,


Dacă, însă, stăpânului – Pentru-a lui viață – preț îi pui, O să plătească prețul care Cerut e, drept răscumpărare.


Aduce-va. E unul care Se dă bogat, deși nu are Nimic, fiind sărac lipit; Însă un altul s-a vădit Că este plin de bogăție, Deși sărac părea să fie.


Lumina omului cinstit – A omului neprihănit – Arde voios și bezna-nvinge; Candela răilor se stinge.


Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.


Nu va primi, în nici un fel, Vreun dar pentru răscumpărare. N-o să-i stârnească, îndurare, Nimic. Totul va fi-n zadar, Oricât de mare-i acel dar.


Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


Doar zece oameni s-au găsit, Care văzând acest măcel, Îi ziseră lui Ismael: „Nu ne ucide, căci putem Să-ți dăm merinde. Le avem Ascunse-n câmp. Sunt puse bine. Le vom aduce dar, la tine, Dacă ne cruți, căci cu plăcere, Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!” Seamă luat-a le ce-au zis Și-atunci, el nu i-a mai ucis.


Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.


Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?


Căci, decât hrana, viața are Un preț, care-i, cu mult, mai mare. Mai mare-i prețul trupului, Decât îmbrăcămintea lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa