Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ura neprihănitului Înspre minciună s-a-ndreptat; Cel rău astfel s-a comportat, Încât urât a devenit Și de rușine-acoperit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cel drept urăște minciuna, dar cel rău își aduce dezonoare și rușine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cel corect urăște ce este fals; dar omul rău își produce dezonoare și rușine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Cel drept urăște cuvântul mincinos,dar cel vinovat este dezgustător și desconsiderat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Dreptul urăște cuvântul minciunii, dar cel rău se face urâcios și de ocară.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 13:5
16 Mawu Ofanana  

Nu pot a suferi minciuna Căci am urât-o-ntotdeauna, Însă-Ți iubesc Legea, mereu.


Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui.


Atunci când omul cel rău vine, Disprețul, după el, se ține; Iar cu rușinea, totodată, Ocara-n casă e intrată.


Slava, spre a o stăpâni Cei înțelepți; căci să știi bine: Nebuni-au parte de rușine.


Neadevărul, de la mine Să-l depărtezi! Departe-l ține! Să depărtezi – te rog frumos – Mereu, cuvântul mincinos. Să nu îmi dai nici sărăcie, Dar nici prea multă bogăție. Dă-mi pâinea care-mi trebuiește! Atât doar, inima-mi dorește!


Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,


Iubirii, urii, pe pământ, O vreme doar le e lăsată. Război și pace, destinată O vreme au, spre-a lor lucrare.


În ea, vă veți aduce-aminte De ce-ați făcut mai înainte, De felu-n care v-ați purtat, De felu-n care v-ați spurcat Și vouă înșivă, de voi, Vi se va face scârbă-apoi, Din pricina păcatelor Și a fărădelegilor Pe care le-ați făcut mereu.


Atunci, vă veți aduce-aminte De răul cel de mai ‘nainte, Pe care voi l-ați făptuit Și scârba vă va fi lovit Din pricina păcatelor Precum și-a urâciunilor Cari ale voastre se vădesc.


Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.


Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


Vorbiți, mereu, doar cu măsură Și căutați să vă feriți, Ca nu cumva, să vă mințiți Unii pe alții, căci acum, Nu mai sunteți, pe vechiul drum, Pentru că voi v-ați dezbrăcat, De omul vechi; v-ați lepădat De faptele ce le-a avut Omul acela, din trecut.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Samson a zis: „De-aș fi legat Cu frânghii care, niciodat’, N-au fost, de oameni, folosite – Cu șapte frânghii împletite, Cu șapte frânghii ce sunt noi – Să fii încredințată-apoi, Că aș slăbi, fiind și eu, Ca orișicare om, mereu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa