Proverbe 13:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Neprihănitul oricând are, Pe săturate, de mâncare; Cel rău degeaba s-a trudit, Căci pântecu-i va fi lipsit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Cel drept mănâncă până se satură, dar pântecul celor răi va duce lipsă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Omul corect mănâncă până se satură; dar stomacul celor răi (va) rămâne gol.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovați rămâne lipsit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor răi va duce lipsă.

Proverbe 13:25 Mawu Ofanana

Psalmi 103:5

Cu bunătăți din al Lui sân, Te satură, când ești bătrân. Te face să întinerești, Încât ca vulturul, iar, ești.

Psalmi 132:15

Eu îl voi binecuvânta Și din belșug va căpăta Hrană, iar pâinea Domnului Va sătura săracii Lui.

Psalmi 34:10

Puii de lei duc lipsă mare Și sunt flămânzi, însă cei care Pe Domnu-L caută smeriți, De nici un bine nu-s lipsiți.

Psalmi 37:16

Cu mult mai mult e prețuit Decât averile-adunate De cei răi, cel neprihănit Cu tot puținul său avut.

Psalmi 37:3

Fă bine doar, necontenit, Și umblă în credincioșie. Nădăjduiește-n Dumnezeu Și stai în țară, pe vecie, Iar desfătarea ta, mereu,

Proverbe 10:3

Domnul, de cel neprihănit: De foame, el nu-i chinuit; Și pe cei răi Domnu-i veghează, Căci pofta le-o îndepărtează.

Proverbe 13:18

Rușine doar și sărăcie, Drept parte dată va să fie, Celor ce leapădă certarea; Cel care-n seamă ia mustrarea, În cinste este așezat.

Proverbe 24:34

Aceia cari așa gândesc, Grabnic sunt prinși de sărăcie Și ca un hoț are să vie Lipsa, lovind neașteptat, La fel ca omul înarmat.”

Proverbe 6:11

Când sărăcia a venit, Ca hoțul și, nepregătit, Pe bietul leneș l-a-nhățat, Iar lipsa l-a împresurat.

Luca 15:14

După ce, tot, și-a cheltuit, Peste-acea țară, a venit O foamete. Îi era greu, Era în lipsă, tot mereu, Și n-avea nici de-ale mâncării.

Deuteronom 28:48

Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.

Deuteronom 32:24

Încât foamea o să-i topească Și friguri au să-i chinuiască, Pân’ se vor stinge. Boli cumplite Îi vor lovi; le voi trimite Și fiarele cu colții lor Și-apoi otrava șerpilor.

2 Tesaloniceni 3:10

Când, printre voi, noi ne-am găsit, Vorbit-am clar și lămurit Și-am spus că: „Cine nu muncește, Acela nici nu trebuiește Ca să mănânce”. Însă, noi

1 Timotei 4:8

Căci este de puțin folos, Acea deprindere trupească; Însă, evlavia cerească, Mereu, este folositoare, Căci ale vieții viitoare, Făgăduinți, se află-n ea, Și are – de asemenea – Promisiunile de-acum, Pentru, al vieții noastre, drum.

Evrei 13:5

Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.