Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 13:19 - Biblia în versuri 2014

19 Când o dorință s-a-ntrupat, Sufletul este îndulcit; Dar cel nebun, nesocotit, Urăște, în cugetul său, Gândul de-a renunța la rău.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 O dorință împlinită este dulce sufletului, dar pentru cei nesăbuiți, a te întoarce de la rău, este o urâciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 O dorință satisfăcută este dulce sufletului; dar cei nebuni urăsc îndepărtarea de ce este rău.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Dorința împlinită este desfătare pentru suflet, dar este lucru abominábil pentru cei nesimțiți îndepărtarea de rău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Dorința împlinită este dulce sufletului, dar pentru nebuni e o urâciune să se depărteze de rău.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 13:19
17 Mawu Ofanana  

Și în auzul tuturor, Le zise slujitorilor: „Mă ascultați! Domnul, pe care, Neamul lui Israel Îl are, Să fie binecuvântat În veci, pentru că El mi-a dat, Azi, un urmaș care să fie, Pus pe-al meu scaun de domnie, Și pentru că, viață, mi-a dat, Să-l văd, în locu-mi, așezat!”


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


Îndepărtează pasul tău – Neîncetat – de tot ce-i rău, Caută pace a avea Și-aleargă-ntr-una, după ea!


De rău, mereu, să te ferești. Al tău țel binele să fie. Așa doar ai să dăinuiești În pace-n țară, pe vecie;


O inimă se-mbolnăvește, Dacă mereu i-e amânată Nădejdea care i-a fost dată; Dar o dorință împlinită, Drept pom de viață-i socotită.


Rușine doar și sărăcie, Drept parte dată va să fie, Celor ce leapădă certarea; Cel care-n seamă ia mustrarea, În cinste este așezat.


De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.


Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Cei care sunt neprihăniți, Întotdeauna sunt urâți De cei, de sânge, însetați, Deși ei sunt priviți ca frați. Dar viața lor e ocrotită De lumea cea neprihănită.


Scârbă sunt cei nelegiuiți, Pentru toți cei neprihăniți; Pe cel ce-n adevăr pășește, Cel rău cu scârbă îl privește.”


Singur, să nu te ții deștept. Să nu te crezi prea înțelept Vreodată în cugetul tău. Abateți pasul de la rău Și teme-te de Dumnezeu.


Apoi – de ei, când am trecut – Cu bucurie, l-am găsit, Pe-al inimii mele iubit. Îndată, strâns, l-am apucat De mâini și nu l-am mai lăsat, Până intrat-am amândoi, În casa mamei mele-apoi Și în odaie am pășit, În care ea m-a zămislit.”


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa