Proverbe 13:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Cel disprețuitor față de Cuvânt va fi obligat să plătească, dar cel temător de poruncă va fi răsplătit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Cine desconsideră învățătura, va muri; dar cel care respectă porunca, este recompensat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Cine disprețuiește cuvântul se zădărnicește; cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Cine nu bagă în seamă cuvântul, își va atrage pieire; dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.

Proverbe 13:13 Mawu Ofanana

2 Cronici 36:16

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.

Esdra 10:3

Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.

Psalmi 115:13

Domnul va binecuvânta Pe cei care vor arăta Precum că teamă au de El. Va binecuvânta, la fel, Și pe cei mici și pe cei cari Se dovedesc a fi mai mari.

Psalmi 119:165

Cei care, Legea, Îți iubesc, Cu pace se învrednicesc Și scapă de nenorocire.

Psalmi 19:11

Învățătură va avea, Mereu, din ele, robul Tău, Drept călăuză-n drumul său. Răsplată mare dobândește Acela care le păzește.

Psalmi 19:12

Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!

Exodul 9:20

Slujbașii Faraonului, Cari, de cuvântul Domnului Teamă aveau, iute s-au dus Și-apoi, la adăpost, și-au pus Turme și robi. Tot ce-au avut, În case-au dus, căci s-au temut.

Proverbe 1:25

Pentru că voi ați lepădat Povețele ce vi le-am dat. N-ați vrut să țineți cont de ele, Fiindcă mustrările mele, Vouă – nicicând – nu v-au plăcut.

Proverbe 13:12

O inimă se-mbolnăvește, Dacă mereu i-e amânată Nădejdea care i-a fost dată; Dar o dorință împlinită, Drept pom de viață-i socotită.

Proverbe 13:21

Pe cei care păcătuiesc, Nenorociri îi urmăresc; Însă toți cei neprihăniți, Cu fericire-s răsplătiți.

Proverbe 16:20

Să cugeți – cât ești pe pământ – La al lui Dumnezeu Cuvânt, Ca fericirea s-o găsești; În El, încrezător de ești, El te va face fericit.

Proverbe 19:16

Acel care o să păzească Porunca, sufletu-și păzește; Dar cel care se rătăcește – Când drumul nu și l-a vegheat – De-al morții sol, va fi luat.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Ieremia 43:2

Azaria – cari se vădea, Pe Hosea, tată, că-l avea – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Și cu toți oamenii aflați În acel loc mai îngâmfați Și-i ziseră lui Ieremia: „Minți! Nu aceasta e solia, De la al nostru Dumnezeu, Venită-n ceasu-acesta greu! Nu ești, din partea Domnului, Însărcinat tu, să ne spui: „Iată că voi sunteți opriți Ca, în Egipt, să locuiți!”

Езекиел 20:13

Dar în pustie, s-a vădit Că Israel s-a răzvrătit Și-atuncea el a lepădat Poruncile ce le-am lăsat Ca oamenii să le-mplinească, Prin ele ca să viețuiască. Peste măsură, negreșit, Sabatele Mi-au pângărit. În felu-acesta, M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să Mă gândesc ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi, pe toți să-i nimicesc.

Езекиел 20:16

Și totul, căci au lepădat Poruncile și n-au urmat Legile ce le-am rânduit Și pentru că au pângărit Sabatele ce le-au fost date – Care, de Mine, sunt lăsate – Căci inima ăstui popor Dată era, idolilor.

Езекиел 20:24

Și totul, căci au lepădat Poruncile și n-au urmat Legile ce le-am rânduit Și pentru că au pângărit Sabatele ce le-au fost date – Care, de Mine, sunt lăsate – Căci inima ăstui popor Dată era, idolilor.

Maleahi 3:16

Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.

Numeri 15:31

Pentru că a nesocotit Cuvântul care l-a rostit Chiar Dumnezeu, și a călcat Poruncile pe cari le-a dat. Să-i dați pedeapsă, omului, Pentru nelegiuirea lui. Omul acela, negreșit, Are să fie nimicit.”

Matei 5:12

Veseli va trebui să fiți Și bucuroși. Răsplata voastră E mare-n cer. ‘Naintea noastră, Prigoanele le-au suferit Prorocii care au venit.”

Luca 16:31

Avram răspunse: „Fiul meu, Dacă de Moise – îți spun eu – Și de proroci, n-au ascultat, Atunci, chiar dacă, înviat, Unul din morți, are să fie – Și-apoi, la ei, are să vie, Spre a vorbi cu fiecare – Nu va găsi, la ei, crezare!”

2 Ioan 1:8

Mereu, și bine vă păziți, Ca rodul muncii voastre, voi, Să nu-l pierdeți, ci, mai apoi, Că meritați – să dovediți – Plată deplină să primiți.