Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 13:12 - Biblia în versuri 2014

12 O inimă se-mbolnăvește, Dacă mereu i-e amânată Nădejdea care i-a fost dată; Dar o dorință împlinită, Drept pom de viață-i socotită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 O speranță amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 O speranță a cărei confirmare este mereu amânată, îmbolnăvește inima; dar o dorință satisfăcută este un pom de viață.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Așteptarea prelungită slăbește inima, pom al vieții este dorința împlinită.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Așteptarea amânată îmbolnăvește inima, dar dorința împlinită este un pom al vieții.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 13:12
20 Mawu Ofanana  

Iacov îi zise fiului: „Acum, nu mai am nici un dor. Sunt fericit și pot să mor. Te văd, te-ascult cum îmi vorbești! Pot ca să mor, căci tu trăiești!”


De-aceea, m-a și întrebat: „Dar pentru ce ești întristat? Nu ești bolnav, dar mi se-arată Că îți e inima-ntristată.” De-ndată ce l-am auzit, O mare frică am simțit


Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!


Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.


Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.


Averea ce-a fost dobândită Fără de trudă, e sortită Ca tot mereu să se micească; Dar ne-ncetat are să crească, Dacă încet se dobândește.


Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.


Când o dorință s-a-ntrupat, Sufletul este îndulcit; Dar cel nebun, nesocotit, Urăște, în cugetul său, Gândul de-a renunța la rău.


Ea e asemeni unui pom De viață, pentru cel ce-o ia; Iar cine-a pus mâna pe ea, Se cheamă că e fericit.


Vă rog, pe voi – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Găsindu-l pe iubitul meu, Ce-i spuneți?… Spuneți-i că eu, De dragostea ce m-a pătruns – Iată – bolnavă am ajuns!”


La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.


Cel care are urechi bune, S-asculte-atent ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce-nvinge: acel om Primi-va, din al vieții pom – Aflat în rai, la Dumnezeu – Dreptul de-a se-nfrupta, mereu.”


În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa