Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 12:4 - Biblia în versuri 2014

4 Femeia este cununa Bărbatului, dacă-i cinstită; Dar cea care e dovedită Făcând rușine omului, E putregai, în osul lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 O soție virtuoasă este coroana soțului ei, dar cea care-i aduce rușine este ca putrezirea în oasele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 O soție corectă este coroana soțului ei; dar aceea care îi aduce rușine unui soț, este ca putrezirea în oasele lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Femeia de valoare este cununa soțului ei, dar cea nerușinată este ca putregaiul în oasele sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Femeia vrednică este cununa bărbatului său, dar cea aducătoare de rușine este ca putregaiul în oasele lui.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 12:4
16 Mawu Ofanana  

Femeia mândră și gătită Cu o aleasă-mbrăcăminte, Dacă lipsită e de minte, E-asemenea unui inel De aur, în rât de purcel.


Neprihănitul drept gândește; Însă cel rău, când sfătuiește, Ascunde doar înșelăciune.


Femeia, casa, îți zidește, Când înțeleaptă se vădește; Însă femeia cea nebună, Cu mâna ei are să-și pună, Grămadă casa, la pământ.


Când inima e liniștită, E viața trupului păzită; Însă pizma oamenilor, E putrezirea oaselor.


O soață bună, dobândește Și fericirea – ea e dar, Dat de la Dumnezeu, prin har.


Într-un pustiu de locuiești, Mai bine-i decât să trăiești Cu o nevastă îmbufnată, Gâlcevitoare și-ncruntată.


Mai bine e să locuiești Pe casă, decât să trăiești În ea – oricât ar fi de mare – C-o soață rea, gâlcevitoare.


Femeile disprețuite Care ajung să se mărite, Și roaba care-a moștenit Ce-al ei stăpân a dobândit.


„Sunt multe fete care au Purtări cinstite, dar nu stau Cu tine-n rând: li-e peste poate! Pentru că tu le-ntreci pe toate!”


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Totuși, în Domnul, niciodat’, Femeia nu-i fără bărbat, Și nici omul, de-asemenea, Nu e, în Domnul, fără ea.


În ce-l privește pe bărbat, Acesta nu e obligat A fi, pe cap, acoperit, Pentru că el e, negreșit, Chipul și slava – tot mereu – Al marelui nost’ Dumnezeu, Pe când femeia-i slava care Al ei bărbat, numai, o are.


De-aceea, vreau a nu te teme, Fiindcă din această vreme, Fac tot ce spui. Tu ești privită, De-ntreaga obște, drept cinstită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa