Proverbe 12:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Neliniștea tulburătoare, A inimii, o să doboare; Dar vorba bună risipește Tristețea și înveselește.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ Neliniștea inimii omului duce la descurajare, dar o vorbă bună îl înveselește.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Neliniștea din inima omului îl conduce la descurajare; dar un cuvânt bun îl înveselește.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Apăsarea în inima omului o face să se plece, dar un cuvânt bun o înveselește.

Proverbe 12:25 Mawu Ofanana

Psalmi 38:6

Sunt gârbov și m-am istovit, Căci toată ziua am umblat Doar de-ntristare apăsat.

Psalmi 42:11

De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. Nu mai fi plin dar, de mâhnire, Căci El mi-aduce mântuire.

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Proverbe 12:26

Neprihănitul îi arată Prietenului, calea dreaptă; Dar calea celor răi din fire Va duce către rătăcire.

Proverbe 14:10

Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.

Proverbe 15:13

Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.

Proverbe 15:15

Viața celui nenorocit Doar grea va fi, necontenit; Când inima e mulțumită, Omul, o viață fericită, Are să ducă ne-ncetat, Ospăț fiindu-i, necurmat.

Proverbe 15:23

Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.

Proverbe 15:30

Privirea, cu prietenie, Dă inimilor veselie; Veștile bune-au întărit Oasele care-au obosit.

Proverbe 16:24

Cuvintele prietenoase, Sunt ca un fagure de miere: Dulci, dătătoare de putere, Dau sănătate trupului Și îndulcesc sufletul lui.

Proverbe 17:22

O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.

Proverbe 18:14

Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?

Proverbe 25:11

Cuvântul care e rostit Tocmai la timpul potrivit, E măr de aur, minunat, În coșuleț de-argint purtat.

Proverbe 27:9

Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Zaharia 1:13

Domnu-nceput-a să vorbească Și Îngerului prinse-ai spune Atuncea, numai vorbe bune.