Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 12:18 - Biblia în versuri 2014

18 Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii, dar limba celui înțelept aduce vindecare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Cuvintele necalculate rănesc ca o sabie; dar limba omului înțelept aduce vindecare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Cel care flecărește este ca străpungerea sabiei, dar limba celor înțelepți vindecă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Unul vorbește cu ușurătate ceea ce este ca împunsăturile de sabie, dar limba înțeleptului este sănătate.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 12:18
17 Mawu Ofanana  

Vicleanule, limba-ți urzește Doar răutăți și se vădește La fel ca briciul ascuțit.


Iată, acum sufletul meu Se afl, între lei culcat. În jurul meu s-au adunat Oameni cari varsă flăcări. Ei Au dinți-asemeni unor lei; Săgeți și suliți s-au vădit A le fi dinții negreșit, Iar limba lor – de-asemenea – Este la fel ca sabia.


Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!


Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”


Limba le e asemuită Cu sabia cea ascuțită, Iar ale lor cuvinte sânt Precum săgețile în vânt,


Cel care adevăr doar spune, Mărturisire dreaptă pune; Dar martorul cel mincinos, Să-nșele, este bucuros.


Un sol rău, în nenorocire, Cădea-va; dar tămăduire, Solul cel bun și credincios O să aducă, ne-ndoios.


O limbă dulce se vădește; Dar multe suflete zdrobește O limbă care e stricată.


Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată.


Cuvintele prietenoase, Sunt ca un fagure de miere: Dulci, dătătoare de putere, Dau sănătate trupului Și îndulcesc sufletul lui.


Cum buzduganul, greu, lovește, Cum sabia se prăvălește Și cum săgeata ascuțită Împunge – când e slobozită Din coarda arcului – la fel, Este cuvântul spus de cel Care e martor mincinos, Când îl va arunca, furios – Cu gând doar ca să facă rău – În contra aproapelui său.


Căci ele, viață, dăruiesc Acelor care le găsesc, Și sănătate, trupul lor Primi-va, din al lor izvor.


Cei înțelepți, se va vedea Că-nvățătură, au să dea Mai multor oameni din popor. În urmă, unii cădea-vor. Pentru un timp, vor fi loviți De sabie sau înghițiți De flăcări. Alții au să cadă, Jefuitorilor, drept pradă Și vor ajunge ca să fie Luați și duși iar, în robie.


În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.


În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa