Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 12:12 - Biblia în versuri 2014

12 Cel rău într-una a poftit Prada celui nelegiuit; Dar cel neprihănit sporește, Căci rădăcina îi rodește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Cel rău poftește prada celor ticăloși, dar rădăcina celor drepți va rodi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Omul rău dorește să beneficieze de prada oamenilor vinovați; dar rădăcina celor corecți va produce fructe (bune).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Cel vinovat tânjește după vânatul celor răi, dar rădăcina celor drepți dă [rod].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Cel rău poftește prada celor nelegiuiți, dar rădăcina celor neprihăniți rodește.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Cel rău dorește mreaja celor răi, dar rădăcina drepților dă rod.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 12:12
18 Mawu Ofanana  

El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Ca și un leu în vizuină, Pândește, așteptând să vină Omul care-i nenorocit Și-n lațul ce l-a pregătit, Are să-l prindă, de îndat’.


În gropile ce le-ai făcut, Iată că neamuri au căzut. În lațu-ascuns, de Tine-ntins, Ele, picioarele, și-au prins.


Averea-i casă întărită Pentru bogat; dar socotită Pricină de nenorocire, Ducându-i sigur la pieire, E sărăcia – precum știți – Pentru toți cei nenorociți.


Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.


Sufletul celui rău dorește Doar răul și nu prețuiește Nimeni, nimic, în ochii lui.


În vremile ce au să vină, Iacov va prinde rădăcină, Iar Israel o să rodească Și-apoi are să odrăslească, Umplând fața pământului, În lung și-n lat, cu roada lui.


O rămășiță – veți vedea – Care-i din a lui Iuda casă, Și la lumină o să iasă. Ea o să prindă rădăcină Și rod deasupra o să țină.


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Un lucru, să-nțelegeți, bine: Că nu voi M-ați ales pe Mine. Eu v-am ales! V-am rânduit Și, ca să mergeți, v-am gătit, S-aduceți roade care-apoi Au să rămână. Astfel, voi, Orice veți cere, primi-veți, Dacă-n al Meu Nume, cereți.


Vă spun că Eu sunt acea Viță, Iar voi sunteți câte-o mlădiță. De-aceea zic că, orișicine Are ca să rămână-n Mine – Și-n cine voi rămâne Eu – O să rodească mult, mereu; Căci, despărțiți, dacă sunteți, De Mine, roadă, nu faceți.


Acuma dar, când vă găsiți, De tot păcatul, izbăviți – Și ați ajuns a fi, mereu, Robi numai pentru Dumnezeu – Ați dobândit – ca rod – sfințirea Și-apoi, în urmă, nemurirea, Căci viața cea vremelnică Se varsă-n viața veșnică.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa