Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 11:29 - Biblia în versuri 2014

29 Vânt, moștenește omul care Își face-n casa-i tulburare; Nebunul – înțeleptului – Îi va fi rob. Rodul celui

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Cel ce-și tulbură casa va moșteni vânt, iar nebunul va fi slujitorul celui cu inima înțeleaptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Cine produce necazuri familiei lui, va moșteni vânt; și cel nebun va fi slujitorul omului înțelept.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Cel care-și tulbură casa va moșteni vânt, iar nebunul va fi slujitorul celui înțelept cu inima.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Cine își tulbură casa va moșteni vânt, și nebunul va fi robul omului înțelept!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Cel ce își chinuiește casa va moșteni vânt și nebunul va fi slujitorul celui înțelept cu inima.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 11:29
10 Mawu Ofanana  

Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”


Omul cel rău să se închine – Cu toți ai săi – la cel bun vine, Iar omul cel nelegiuit, La porți, la cel neprihănit.


Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.


Și-acesta e un mare rău: Când fiecare, la al său Rând va pleca, nimic nu are – Din osteneala sa sub soare – Să ia cu el, să-i folosească, Ci tot are să părăsească.


Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.


Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”


Nabal, era numele lui Și-apoi, nevasta omului, Abigail, era chemată. Ea avea multă judecată, Era deșteaptă și frumoasă, Iar firea ei era voioasă. Nabal, bărbatul ce-l avea, Om rău și aspru se vădea, Fiind, astfel, de toți, urât. El, din Caleb, s-a pogorât.


Vreo zece zile-n zbor s-au dus, Când iată, Dumnezeu, de sus, Iar, de Nabal Și-a amintit, Și-atunci cu moartea l-a lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa