Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 11:28 - Biblia în versuri 2014

28 Cine se-ncrede-n bogăție, Are să cadă; dar se știe Căci cel ce e neprihănit, Ca frunza fi-va înverzit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Cel ce se încrede în bogățiile lui va cădea, dar cei drepți vor înmuguri ca frunzișul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Cine se încrede în bogățiile lui, va eșua; dar cei corecți vor înverzi ca frunzele multor plante.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Cine se încrede în propria bogăție, acela va cădea, dar cei drepți vor înverzi ca frunzele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Cine se încrede în bogății va cădea, dar cei neprihăniți vor înverzi ca frunzișul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Cel ce se încrede în bogățiile sale va cădea, dar cei drepți vor înverzi ca frunza.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 11:28
13 Mawu Ofanana  

El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,


Ei se încred în avuție, Iar cu-a lor mare bogăție Se laudă, fără-ncetare.


Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.


Averea-i casă întărită Pentru bogat; dar socotită Pricină de nenorocire, Ducându-i sigur la pieire, E sărăcia – precum știți – Pentru toți cei nenorociți.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


Pentru că un astfel de om Este asemeni unui pom Cari lângă ape e sădit. În rădăcini e întărit, Căci ele către râu se-ntind. Căldurile nu îl cuprind Când focul arșițelor vine. Al său frunziș verde se ține. Seceta, el n-o ia în seamă, Căci n-are de ce să se teamă. Când arșița, tot, ofilește, Doar el, nestingherit, rodește.”


Dar, Dumnezeu a cuvântat: „Nebunule!” – El i-a strigat – „La noapte, îți va fi cerut, ‘Napoi, sufletul. Ce-ai făcut? Tot ceea ce-ai agonisit, De cine fi-va folosit?”


Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa