Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 11:21 - Biblia în versuri 2014

21 E hotărât: nepedepsit Nu va scăpa cel rău, nicicând; Însă sămânța celui blând – Neprihănit – va fi scutită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 În mod sigur, cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar urmașii celor drepți vor fi scăpați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Este o certitudine faptul că omul rău nu va rămâne nepedepsit; dar cei corecți vor fi salvați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Cu siguranță, nu va fi considerat curat cel rău, dar descendența celor drepți va scăpa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânța celor neprihăniți va fi scăpată.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Mână în mână cel rău nu va fi socotit nevinovat; dar sămânța celor drepți va fi izbăvită.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 11:21
15 Mawu Ofanana  

De-ncerci ca să te răzvrătești Și-apoi, ca un nelegiuit, Să-ți aperi pricina, pripit. Pedeapsa, ne-ncetat, va sta Și va-nsoți pricina ta.


Căci cel neprihănit a dat – Milos fiind – iar Dumnezeu, Pe toți cei care i-au urmat, I-a binecuvântat mereu.


Să nu te iei dar, după turmă – După mulțime – și pe urmă, Să vezi că rău ai procedat, Când după alții te-ai luat. Dacă vorbești, la judecată, Prin ce vei spune, niciodată Să nu ții partea celor care Sunt mulți și prin a ta purtare, În fața celor judecați, Dreptatea să nu o abați.


Tu, tot mereu, să te ferești Ca pe nedrept să-nvinuiești, Pierzându-l pe nevinovat; Căci Eu nu-l iert pe vinovat.


Stricată de-i inima lui, Atunci în fața Domnului O scârbă e omul acel; Însă plăcut e, pentru El, Omul care-i neprihănit.


Femeia mândră și gătită Cu o aleasă-mbrăcăminte, Dacă lipsită e de minte, E-asemenea unui inel De aur, în rât de purcel.


E de nenorociri ferit Omul care-i neprihănit; Dar cei făptuitori de rele, Cu toți sunt năpădiți de ele.


Omul de bine va lăsa Moștenitori în urma sa, Pe fiii copiilor lui; Averea păcătosului Să fie dată-i rânduit, Aceluia neprihănit.


Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată.


Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.


Atunci, o cale vor avea Și-o inimă de-asemenea, Prin care va-nvăța oricine, Să aibă teamă-n veci, de Mine, Spre fericirea tuturor, Precum și a urmașilor.


Bărbații toți care știau Că soațele lor aduceau Tămâie altor dumnezei, Alături de alte femei Care acolo s-au aflat Și tot poporul așezat La Patros – care se vădea Că de Egipt aparținea – Îi ziseră lui Ieremia:


A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa