Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 10:22 - Biblia în versuri 2014

22 Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu adaugă nicio durere la ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Binecuvântarea lui Iahve îmbogățește; și El face să nu fie urmată de niciun necaz.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Binecuvântarea Domnului, ea îmbogățește și el nu adaugă nicio tristețe la ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Binecuvântarea Domnului îmbogățește și el n‐adaugă nici o durere la ea.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 10:22
31 Mawu Ofanana  

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


Avram era foarte bogat: Cirezi de vite-a adunat; Aur și-argint a dobândit, Fiind avut. El a pornit, Apoi, din nou, în zori de zi,


Și jur: nu îți va fi luat Nimic, ci îți va fi lăsat Totul! Căci eu nu voi avea, Un fir de ață, o curea De-ncalțăminte, de la tine, Să nu poți spune, despre mine „Pe-Avram, eu l-am îmbogățit”. Nimica nu mi-a trebuit,


Să știți că Dumnezeu i-a dat, Pe-al vieții drum, neîncetat, Belșug de binecuvântări, Pentru-ale lui bune purtări. I-a dat oi, boi – bogății mari – Robi și cămile și măgari; Aur și-argint i-a dăruit, Iar ca să fie mulțumit


Isac ogoru-a pregătit Și-a strâns recoltă, însutit. Domnul l-a binecuvântat,


Făcându-l, astfel, om bogat.


Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”


Cu Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În urmă, Iaebeț vorbise Și-n felu-acesta el Îi zise: „De mă vei binecuvânta, De mă-nsoțește mâna Ta, Dacă hotarele-mi lărgești Și dacă ai să mă ferești, Mereu, de vreo nenorocire, De suferință să n-am știre…” Iar Dumnezeu l-a ascultat Și tot ce I-a cerut i-a dat.


Amația l-a întrebat Pe omul Domnului, de-ndat’: „Cu suta de talanți, cu care Eu am plătit oastea cea mare, Care din Israel îmi vine, Ce fac acuma? Cum e bine?” Omul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată că Domnul Cel de Sus – De care eu, mereu, ascult – Poate Să-ți dea cu mult mai mult.”


Cât Ezechia a domnit, Mari bogății a dobândit Și multă slavă. Și-a făcut Și visterii, unde-a avut Argint, aur și nestemate, Sau mirodenii minunate, Precum și scuturi; el avea, Mereu, tot ceea ce-și dorea.


De-asemeni, când a-mpărățit, Multe cetăți el a zidit. Avea multe cirezi de boi, Precum și numeroase oi, Căci Domnul, cu mărinimie, Îi dete multă avuție.


Asupra lor, Domnul veghează Mereu, și-i binecuvântează; Necontenit, El îi sporește Și-ale lor vite le-nmulțește.


Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.


Cei care-s binecuvântați De Domnul, țara stăpânesc; Dar cei care sunt blestemați, Prin a fi nimiciți sfârșesc.


Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.


O moștenire câștigată Iute, nu-i binecuvântată.


Pizmașul, grabnic, își sporește Avutul și se-mbogățește; Dar iute, lipsa va veni Și peste față-l va plesni.


Să pot da dreaptă moștenire La toți acei ce mă iubesc Și-averile să le sporesc.


După ce timpul a trecut, Îngrijitorul a văzut Că mult mai bine arătau Decât cei care-i însoțeau Și aveau parte de bucate Alese și îmbelșugate.


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Acuma iată, Domnului, Îi dau rodul pământului – Pe care-ntâi l-am adunat – Din locul pe cari mi l-ai dat Tu Doamne-n astă țară, mie. Acest prim rod, ți-l aduc Ție!” Să-l pui în fața Domnului Și-nchină-te-n ‘naintea Lui, Pentru că Domn și Dumnezeu Îți este și-ți va fi, mereu.


Cu bunătăți, tu – negreșit – De Domnul, fi-vei copleșit, Sporindu-ți rodul trupului, Al turmei și-al pământului, În țara pe cari a jurat, Părinților tăi, ne-ncetat, Că El are să ți-o dea ție, În stăpânire, pe vecie. Domnul în țară-o să te pună


Să împliniți a mea vorbire! De tot ce-i dat spre nimicire, Voi trebuie să vă feriți! Dacă luați ceva, să știți Că veți aduce-n acest fel, Pedeapsa, peste Israel!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa