Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Proverbe 1:32 - Biblia în versuri 2014

32 A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Se va întâmpla așa pentru că ambițiile rele îi omoară pe cei fără judecată sănătoasă; și automulțumirea îi distruge pe cei proști.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Căci infidelitatea celor nepricepuți îi va ucide și indolența nesimțiților îi va face să piară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 Căci abaterea celor proști îi va omorî și nepăsarea nebunilor îi va pierde.

Onani mutuwo Koperani




Proverbe 1:32
23 Mawu Ofanana  

O cursă, fie masa lor, Iar liniștea dușmanilor Facă-se laț sub ai lor pași!


„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?


Buzele celui ne-ntinat, Pe mulți oameni i-a-nviorat; Dar cel nebun morți-i sortit, Căci minte nu a dovedit.


Se teme, în sufletul său, Cel înțelept și de la rău Se va abate ne-ncetat; Dar este foarte îngâmfat Și fără frică dovedit Omul care-i nesocotit.


Astfel dar, prin călcarea lui, Casa-i pogoară la cei morți, Iar drumul spre-ale morții porți.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.


Învățați minte, proștilor! Vă deșteptați, nebunilor!


Și astfel omul e pătruns De a ei spusă, dar nu știe Că morții dat, are să fie, Iar oaspeții ce-o însoțesc, În valea morții locuiesc.


Tocmai de-aceea, Eu voi cere – Și-asupra lor Eu am să chem – Lucruri de care ei se tem Și-i voi lovi necruțător, Doar spre nefericirea lor. Nu au răspuns când i-am chemat; Când le-am vorbit, n-au ascultat, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea!”


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…


Cel care crede-n al Său Fiu, În vecii vecilor, e viu, Căci viață veșnică primește; Dar cel care-L nesocotește – Deci nu crede în Fiul Lui – Simți-va mâna Domnului, Cum îl apasă, cu mânie, Și șters, din viață, va să fie.”


Coșnița ce o vei avea, Postava de asemenea – Deci lucrurile tale, toate – Atuncea fi-vor blestemate.


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Când – de pedeapsa cea de care, Parte, avut-a fiecare – Ajungeți de a fi scutiți, Atunci, nu sunteți socotiți Drept fii, ci are să vă ție Ca pe copiii din curvie.


Doar în plăceri, voi ați trăit Și-n desfătări, cât v-ați aflat, Pe-acest pământ. V-ați săturat Inima voastră-n acest fel, Chiar și în ziua de măcel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa