Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Dușmanii noști’ ne urmăresc Și îndârjiți ne prigonesc. Când obosim, nu ne dau tihnă Și n-avem loc pentru odihnă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru. Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Persecutorii noștri ne urmăresc. Deși suntem obosiți, nu suntem lăsați să ne odihnim.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 La gâtul nostru sunt urmăritorii noștri, suntem obosiți și nu avem odihnă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Urmăritorii noștri sunt pe grumajii noștri. Ne ostenim, n‐avem odihnă.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 5:5
14 Mawu Ofanana  

„Domnul la mine a venit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Fă-ți niște legături de-ndată Și niște juguri totodată, Pe cari la gât să ți le pui.


Poporul ce se va opune Și care nu se va supune Lui Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – Are să fie nimicit, Pentru că el va fi lovit Cu ciuma și cu foametea Și o să-l taie sabia. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit!


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit: „Am să veghez Și-un jug de fier am să așez, Pe gâturile tuturor, Căci va sluji orice popor La Nebucadențar cel care, În Babilon este mai mare. Chiar fiarele pământului Supuse au să-i fie, lui!”


Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”


Mâna asupra mea; m-a prins Și mi-a legat jugul pe care Nelegiuirea mea îl are. Nelegiuirile acele, De gât, îmi sunt legate ele, Iar relele înfăptuite Se-arată-a fi bine-mpletite. Frântă a fost a mea putere, Căci Domnul – după a Lui vrere – M-a dat în mâna celor cari Se dovedesc a fi mai tari Și-n nici un fel nu reușesc, Ca lor, să mă împotrivesc.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


Mai iuți decât se dovedeau Vulturii cerului erau Aceia ce ne-au prigonit. Pe munți și văi, ne-au fugărit. Chiar și-n pustie ne-au cătat, Căci ne-au pândit neîncetat.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.


Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară


De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’?


Acuma ai să Îi slujești Din locu-n care te găsești: De foamete înconjurat, De mare secetă uscat, Gol și de lipsuri chinuit, Și de vrăjmași încercuit – Pe care Domnul i-a trimis În contra ta, cum a promis. Un jug de fier, El îți va pune, Pe gât, până te va supune Și vei ajunge – negreșit – În urmă, a fi nimicit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa