Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 5:14 - Biblia în versuri 2014

14 Bătrânii nu mai merg să stea La poartă și de-asemenea Și tinerii au încetat Cu al lor cântec minunat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Bătrânii nu mai vin la poarta cetății, iar tinerii au încetat să mai cânte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Bătrânii nu mai vin la poarta orașului, iar tinerii au încetat să mai cânte.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Bătrânii au încetat să mai fie la porți, tinerii, să mai cânte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 5:14
15 Mawu Ofanana  

„Și-acuma!… Am ajuns de râs, La cei care mai tineri îs Decât sunt eu, pe-ai căror tați, Buni – ca să fie așezați – Nu-i socoteam nici ca să stea Cu câinii de la turma mea.


Și se usucă. Ați văzut Că harfa mi s-a prefăcut Acum, în instrument de jale, Iar sunetele din cavale, Din ce în ce mai triste sânt, Plângându-mi viața dusă-n vânt.”


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștilor: „Să știi Că nu vor mai fi bucurii În acest loc. O să urmeze Un timp, când fac să înceteze Chiotul cel de veselie. Vremea aceea o să vie Curând, iar voi o să puteți, Cu ochii voștri să vedeți Cum se-mplinește ce-am vestit. N-o să mai fie auzit Cântec de mire și mireasă, Cum se-auzea la orice casă.”


Nu va mai fi vreo bucurie, Nici chiote de veselie. Nu va mai fi, în orice casă, Cântec de mire și mireasă. De-asemenea, va fi oprit – Atunci – al morii huruit, Iar întunericul va-nvinge, Căci raza lămpii se va stinge.


Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”


Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”


Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.


Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.


Cântece n-au să se mai facă, Iar glasul harfei o să tacă.


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


„Tu – în cetăți – judecători, Ai să așezi, și dregători Care vor trebui să fie Aleși, în orice seminție, Să judece, după dreptate, În pricinile-nfățișate În fața judecății lor, De către omul din popor.


În ea, nu vor mai fi văzute Vreun instrument, sau alăute; N-au să mai fie cântători Din fluiere, nici suflători Care din trâmbițe-au cântat Și cântări mândre-au înălțat. Nici meșteri nu au să mai fie Cari, meșteșuguri, au să știe. N-o să se-audă, bunăoară, Nici vuietul pietrei de moară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa