Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Pe-ai noștri tineri i-au silit Ca să râșnească, ne-ncetat. Copii-au fost puși la cărat Poveri de lemne. Mulți slăbeau Și sub poveri se prăbușeau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Tinerii muncesc foarte greu la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Tinerii au purtat râșnița și copiii s-au poticnit sub lemne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Tinerii au fost puși să râșnească și copiii cădeau sub poverile de lemn.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 tinerii au purtat pietrele de moară și copiii s‐au poticnit sub lemne.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 5:13
11 Mawu Ofanana  

Atunci nevasta mea, mereu, Să-i macine altui bărbat, Cu altul să se urce-n pat, De-altul să fie necinstită! Iată dorința mea, rostită!


Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,


Pieri-vor toți ai voștri prunci, Cari mai întâi vi s-au născut. Lucrul acest va fi-nceput De la urmașul pus pe tron Chiar de măritul Faraon, Până la cel mai ne-nsemnat Fecior al roabei care-a stat La râșniță. Primii născuți Ai dobitoacelor, trecuți În moarte, chiar și ei fi-vor.


La casa ei, Moise-a crescut Și-atunci când mare s-a făcut, Pe frații săi el a dorit Să-i vadă. Astfel, a ieșit Și-a priceput ce munci făceau, Precum și ce viață duceau. Un Egiptean, el a văzut Pe-un frate-al său că l-a bătut.


Când întâlnești măgarul său Și sub povară e căzut, Să nu te faci că n-ai văzut Și-apoi, pe lângă el, să treci. Ci tu, atunci, să te apleci Și-ajută-l ca acel samar, Să îl dea jos de pe măgar.


Ia pietrele de moară, fată, Și macină făina-ndată. Iute, marama să ți-o scoți Și saltă-ți poalele, să poți, Picioarele, să-ți dezvelești Ca peste râuri să pășești!


Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.


Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”


Dar ei nu fac. Ci omului, Îi pun, pe umeri, sarcini grele. Anevoios de dus sunt ele, Însă cei ce le-au așezat, Cu degetul, n-au încercat, Măcar, din loc, de-a le urni – Nici vorbă de-a le împlini.


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa