Plângerile 5:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi disprețul nostru!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Doamne, amintește-ți de ce ni s-a întâmplat! Uită-te și remarcă rușinea noastră!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Amintește-ți, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Privește și vezi ocara noastră!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Adu‐ți aminte, Doamne, ce a venit peste noi. Privește și vezi ocara noastră.

Plângerile 5:1 Mawu Ofanana

Neemia 1:3

Au început să-mi spună: „Iată, Cei ce scăpat-au din robie, ‘Napoi au reușit să vie. Acuma, sunt aflați în țară, În strâmtorări și în ocară, Căci zidul ce împrejmuia Ierusalimul – și-l veghea – Surpat se află, la pământ, Iar ale lui porți, arse, sânt.”

Neemia 1:8

Doamne, acum, adu-Ți aminte, Că Tu ai dat aste cuvinte, Lui Moise – robul Tău – și-apoi El le rostise pentru noi. Prin ceea ce a glăsuit, În felu-acesta, ne-ai vorbit: „Atuncea, când păcătuiți, Printre popoare, risipiți, Veți fi cu toții. Dar apoi,

Neemia 4:4

Doamne, ascultă cum vorbesc Și-n ce fel ne batjocoresc! Întreg valul ocărilor Trimite-l Doamne-asupra lor Și pe-un pământ străin să fie Luați și duși în grea robie!

Iov 10:9

Dar oare, nu Îți amintești Căci precum lutul m-ai lucrat? Acum, de ce Te-ai mâniat Și vrei ca să mă faci țărână?

Iov 7:7

O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.

Psalmi 119:153

Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.

Psalmi 74:18

Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!

Psalmi 79:12

Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!

Psalmi 79:4

Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

Isaia 62:6

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,

Ieremia 15:15

„Doamne, Tu știi tot, foarte bine! Aminte să-Ți aduci, de mine! Să mă răzbuni Doamne, voiesc, Pe cei care mă prigonesc! Nu mă lua, o Doamne mare, După-ndelunga Ta răbdare! Din a Ta pricină, acum, Sufăr ocara pe-al meu drum!

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Plângerile 1:11

Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”

Plângerile 1:20

„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”

Plângerile 2:20

Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?

Plângerile 3:19

„Te rog însă, să Te gândești Că suferință am din plin Și beau otravă și pelin!”

Plângerile 3:50

Până când Domnul va vedea, Din ceruri, întristarea mea.

Plângerile 3:61

Doamne, ai auzit prea bine, Ocările ce le-au rostit Și tot ceea ce-au uneltit În contra mea. Îți e știut,

Habacuc 3:2

Când auzit-am ce-ai vestit, Doamne, pe loc m-am îngrozit. Însuflețește-a Ta lucrare, În cursul anilor pe care I-ai rânduit! Fă-Te știut! Fă-Te, în lume, cunoscut, În vremurile viitoare. Dar în mânia-Ți arzătoare, Doamne, mereu să-Ți amintești De rânduielile-Ți cerești!

Luca 23:42

Apoi, s-a-ntors către Iisus: „Doamne” – acel tâlhar I-a spus – „Aminte-adu-Ți, nu mă uita, Când, în Împărăția Ta, Veni-vei!” Domnul l-a privit