Plângerile 4:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cei cari de sabie-s loviți – Și pier – sunt mult mai fericiți, Decât cei cari ajung să cadă În gheara foametei drept pradă, Pentru că parte n-au avut De rodul care s-a făcut În câmp și astfel – negreșit – Puterile li s-au sleit!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Cei uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei uciși de foamete. Ei se scurg, cad străpunși din lipsa roadelor câmpului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Cei omorâți de sabie sunt mai fericiți decât aceia pe care i-a distrus foametea. Afectați de foame, aceștia se sting din lipsa recoltelor de pe câmp!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ tet Sunt mai fericiți cei străpunși de sabie decât cei care sunt răzbiți de foame, ei care se scurg răpuși din cauza lipsei roadelor câmpului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame, care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Cei uciși de sabie sunt mai bine decât cei uciși de foame, căci aceștia se scurg străpunși de lipsa roadelor câmpului.

Plângerile 4:9 Mawu Ofanana

2 Regi 25:3

Luna a noua a-nceput În an, și tocmai s-a făcut A patra zi, iar foametea, Crunt, în cetate, bântuia. Poporul suferea cumplit, Căci pâine nu s-a mai găsit.

Exodul 16:3

„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Isaia 22:2

Voi, din cetatea cea frumoasă, Zglobie și gălăgioasă? Iată, ai tăi morți n-au să piară Uciși de sabie, afară, Și nici în luptă, înfruntând Vrăjmași-n iureș atacând.

Ieremia 16:4

O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Езекиел 24:23

Turbanele vă-nfășurați Și încălțări să vă luați. Nu-ți plânge și n-o să jeliți, Ci doar o să vă tânguiți Pentru nelegiuiri și-apoi O să vă plângeți între voi.”

Езекиел 33:10

De-aceea, fiu al omului, Să-i spui așa, poporului Lui Israel: „Bine-ați zis voi: „Păcatul nostru-i peste noi. Din a lui pricină, noi știm Că am ajuns ca să tânjim; De-aceea, cum putem, apoi, Să mai trăim, acum, și noi?”

Езекиел 4:16

În urmă, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Eu, în Ierusalim, voiesc, Toiagul pâinii să-l zdrobesc. Acolo, pâinea folosită Are să fie cântărită Și cu necaz va fi mâncată, Iar apa fi-va măsurată. Cu groază doar, se va putea, Apa aceea, să se bea.

Езекиел 7:15

Afară, umblă sabia, Iar ciuma și cu foametea S-au însoțit și au luat Casele-n rând, la colindat! Cel ce-i în câmp, mort va cădea, Căci o să-l taie sabia. Viețile celor din cetate Nu vor putea a fi cruțate, Căci ciuma și cu foametea A lor suflare au s-o ia.

Levitic 26:39

Iar pe aceia dintre voi Care vor rămânea apoi, În viață, o să îi apuce – În orice loc au a se duce – Strâns, ghearele durerilor, Pentru fărădelegea lor.”

Deuteronom 28:51

El, roadele pământului, La va mânca. De-asemenea, Rodul cari turma-l va avea, O să-l mănânce, negreșit, Până când fi-vei nimicit. Nimic nu-ți va lăsa, din grâne: Nici grâu, nici must nu-ți va rămâne, Nici untdelemn și nici viței; Nici de la oi nu-ți lasă miei. De toate, fi-vei jefuit, Până când tu vei fi pierit.