Plângerile 4:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Acum, a lor înfățișare Mai negricioasă ne apare, Decât este funinginea. Nu-i mai cunoaște nimenea Pe uliță căci, negreșit, De oase, pielea s-a lipit, Iar a lor față se arată A fi ca lemnul de uscată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Acum, însă, sunt mai negri la înfățișare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Dar acum sunt mai negri decât funinginea, astfel încât nici nu îi mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ het Fața lor s-a întunecat mai mult decât funinginea; nu mai sunt recunoscuți pe străzi, pielea li s-a lipit de oase, s-a uscat, a devenit ca lemnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ fața lor este mai neagră decât negreala; nu se mai cunosc pe uliță. Pielea li s‐a lipit de oase, s‐a uscat, a ajuns ca lemnul.

Plângerile 4:8 Mawu Ofanana

Iov 19:20

Oasele mele-abea se țin De pielea și de carnea mea; Întreagă-mi e doar pielea cea Care, pe dinți, îmi e rămasă. Vouă, oare, chiar nu vă pasă De-această stare-a mea, umilă?!

Iov 2:12

Căci ei nu l-au recunoscut Pe Iov, atunci când l-au văzut. Atât de mult era schimbat, Încât ei s-au înspăimântat. Au plâns apoi, neîntrerupt, Mult timp. Mantalele și-au rupt, Pumni de țărână au zvârlit Spre cer și-apoi s-au tânguit, Văzând cât li-e de apăsat

Iov 30:30

Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind

Iov 33:21

Apoi, carnea-i s-a prăpădit Și oasele-i s-au dezvelit.

Psalmi 102:11

Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.

Psalmi 119:83

Căci sunt precum burduful care Este luat și pus la fum. Totuși, eu n-am uitat acum, Ceea ce ai orânduit.

Psalmi 32:4

Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)

Psalmi 38:3

În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.

Isaia 52:14

După cum El Se dovedise O pricină ce-i îngrozise Pe mulți – căci fața ce-o avea Deosebită se vădea De-nfățișarea tuturor Feciorilor oamenilor, Fiind o față chinuită Și de dureri schimonosită –

Plângerile 5:10

Pielea ajuns-a să ne fie Ca un cuptor și arde tare, De frigul cel pe cari îl are Doar fierbințeala foametei.

Ioel 2:6

Înspăimântat, orice popor Se-arată, înaintea lor, Iar fețele îngălbenesc Îndată de cum îi zăresc.

Nahum 2:10

Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Luca 10:11

Praful, de pe încălțăminte, Ca semn de-aducere aminte, În contra voastră-l scuturăm! Cu toate-acestea, vă-nștiințăm Că-mpărăția cerului – Împărăția Domnului – De voi, azi, s-a apropiat, Cu toate că ne-ați alungat.”