Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 4:5 - Biblia în versuri 2014

5 Aceia care au avut Hrană aleasă, au căzut, Pe ulițe și-au leșinat, Căci foametea i-a înhățat. Aceia care-au fost crescuți În purpură, fiind ținuți, Mereu, numai pe perne moi, De o grămadă de gunoi Ajuns-au, parte, a avea Și a se bucura de ea!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiți pe străzi. Cei crescuți în purpură se lipesc acum de un morman de cenușă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cei care se hrăneau cu mâncăruri speciale, zac acum abandonați pe străzi. Cei care fuseseră crescuți în purpură, se lipesc de un morman de cenușă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 he Cei care se hrăneau cu delicatese stau dezolați pe străzi. Cei crescuți pe purpură îmbrățișează gunoiul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe. Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Cei ce mâncau bucate alese sunt nemângâiați pe ulițe. Cei crescuți pe cârmâziu îmbrățișează grămezile de gunoi.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 4:5
17 Mawu Ofanana  

Voi, fiicele din Israel, Plângeți acuma, după el! Plângeți pe-al vostru împărat – Pe Saul – care v-a-mbrăcat În stacojiu, necontenit, Și care a împodobit, Cu aur, straiul de pe voi!


Rabșache le-a răspuns apoi: „Crezi oare că stăpânul meu Trimisu-m-a aici, ca eu Să vă împărtășesc solia, Doar vouă și lui Ezechia? S-audă aste vorbe, vreau, Și cei care pe ziduri stau, Ca spaimă-n ei să pot băga, Să își mănânce baliga Și să-și bea udul, de îndat’!”


Ploaia de munte-n mădulare Le intră. Dacă nu găsesc Vreun adăpost, se ghemuiesc Pe lângă stânci, pe unde-ajung.


Ea nu se teme de zăpadă – Oricât de multă o să cadă – Căci a muncit până târziu Și numai în cărămiziu Îi este casa îmbrăcată. Să-i facă față, o să poată, Zăpezii și teamă nu are Oricât se va vădi de mare.


Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”


Mult ar fi vrut, să se hrănească, Cu roșcovele porcilor. Însă, de bietul păzitor, Flămând, nimeni nu avea știre.


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Deci, ce-ați dorit să vedeți voi? Un om avut, în haine moi? Cei care-s astfel îmbrăcați, Sunt la palat, printre-mpărați.


Dar cea cari este învățată, Doar la plăceri a fi dedată, Prin felu-n care ea se poartă, Chiar de trăiește, este moartă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa