Plângerile 4:22 - Biblia în versuri 2014

²² Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Fiică a Sionului, pedeapsa pentru nelegiuirea ta a luat sfârșit. El nu-ți va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi și îți va scoate la iveală păcatele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² „Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a sfârșit. El nu îți va mai prelungi exilul. Dar să știi fiică a Edomului că El va pedepsi nedreptatea ta și îți va pune în evidență păcatele.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² tau S-a umplut nelegiuirea ta, fiică a Siónului, el nu te va mai deporta. El va pedepsi nelegiuirea ta, fiică a Edómului, și îți va dezvălui păcatele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea și îți va da pe față păcatele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Pedeapsa nelegiuirii tale s‐a împlinit, fiică a Sionului, el nu te va mai strămuta; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului, îți va descoperi păcatele.

Plângerile 4:22 Mawu Ofanana

Psalmi 137:7

Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Isaia 60:18

Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.

Ieremia 32:40

Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.

Ieremia 33:7

Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Din Iuda, iar apoi – la fel – Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau în a lor țară.

Ieremia 33:8

Nelegiuirea săvârșită O să le fie curățită, Căci voi ierta al lor păcat Prin care ei M-au supărat, Prin care ei s-au răzvrătit Și-n contra Mea s-au semețit.

Ieremia 49:10

Eu Însumi voi veni apoi, Ca pe Esau să îl despoi. Nu va putea a se feri, Pentru că voi descoperi Ascunzătorile în care Credea că va găsi scăpare. Vecinii lui, copii sau frați – Atuncea – nu vor fi cruțați, Ci vor pieri și-n acest fel Nu va mai fi nimic din el!

Ieremia 50:20

Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”

Plângerile 4:21

„Saltă – mereu – cu veselie Și chiuie de bucurie Tu, fiică a Edomului, Stăpână a ținutului Din țara Uț, în care stai Și unde locuință ai! Însă potirul, să știi bine Că o să treacă și la tine. Vei bea și-ai să te amețești Și tu și-ai să te dezgolești!

Plângerile 4:6

Căci vina fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Mai mare e, decât e cea Pe cari Sodoma o avea Și care fost-a nimicită De pe pământ, într-o clipită, Fără ca să fi pus – cumva – Mâna, asupră-i, cineva.

Езекиел 37:28

Și neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. Vor ști cu toți că Eu sunt Cel Cari îl sfințesc pe Israel, Căci sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi.”

Езекиел 6:12

Cel cari departe-o să se ție, Ucis de ciumă o să fie. Pe cel ce-aproape o să stea, O să-l ucidă sabia. Al foamei colți au să se-arate Pentru cel care, în cetate, Rămâne-va, pentru că – iată – Ea o să fie-mpresurată. Așa-Mi voi potoli mânia Și Îmi voi domoli urgia.

Obadia 1:10

Din pricină de silnicie – Deci, pentru ce este știut Că tu, cu Iacov, ai făcut – Ajunge-vei acoperit De grea rușine și zdrobit.

Maleahi 1:3

Dar pe Esau nu l-am iubit, Ci l-am urât, necontenit. De-aceea, a ajuns să-i fie Întreaga țară, o pustie, Iar ceea ce a moștenit, Șacalilor am dăruit.

Maleahi 1:4

Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”