Plângerile 4:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ „Saltă – mereu – cu veselie Și chiuie de bucurie Tu, fiică a Edomului, Stăpână a ținutului Din țara Uț, în care stai Și unde locuință ai! Însă potirul, să știi bine Că o să treacă și la tine. Vei bea și-ai să te amețești Și tu și-ai să te dezgolești!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Bucură-te și saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuiești în țara Uț! Să știi însă că potirul va trece și pe la tine; te vei îmbăta și te vei dezbrăca.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ „Fiica Edomului, bucură-te și sari de veselie – tu care locuiești în țara Uț! Dar să știi că acea cupă va trece și pe la tine. Te vei îmbăta (bând din ea) și (apoi) te vei dezbrăca!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ șin Veselește-te și bucură-te, fiică a Edómului, tu, care locuiești în țara Uț! Și peste tine va trece cupa: te vei îmbăta și te vei dezgoli.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț! Dar și la tine va trece potirul și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Bucură‐te și veselește‐te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț! Va trece și la tine potirul; te vei îmbăta și te vei dezgoli.

Plângerile 4:21 Mawu Ofanana

Geneza 36:28

Fiii ce i-a avut Dișan, Au fost doi: Uț și-apoi Aran.

2 Cronici 28:19

Prin ceea ce s-a petrecut Domnul – atuncea – l-a făcut, Pe Iuda, să fie smerit, Căci împăratul a greșit Față de Dumnezeul său, Făcând doar ceea ce e rău.

Iov 1:1

În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Psalmi 137:7

Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”

Qohelet 11:9

Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.

Ieremia 49:12

Căci Domnul în ăst fel vorbește: „Iată, cel ce nu trebuiește Să bea potirul, tot îl bea, Și-atunci crezi că tu vei putea Să scapi făr’ a fi pedepsit? Nu! Nu se poate! Negreșit, De-acest potir, parte-i avea, Pentru că și tu îl vei bea!”

Ieremia 49:7

Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?”

Езекиел 25:6

Iată ce-a spus Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când tu, din palme, ai bătut – Și din picior – Eu am văzut! Pentru că tu te-ai bucurat Și pentru că ai arătat Că sufletul îți este plin Doar de batjocuri și venin Față de țara cea pe care Neamul lui Israel o are,

Езекиел 25:8

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Fiindcă al Moabului Ținut – și al Seirului – Au glăsuit: „Casa pe care Neamul lui Iuda, azi, o are, Ajuns-a ca a tuturor Popoarelor neamurilor!”,

Езекиел 26:2

Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”

Amos 1:11

Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.

Obadia 1:1

Obadia – precum se știe – Făcut-a astă prorocie. „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre Edom: „Am auzit O veste care a venit Din partea Domnului. Trimis, A fost un sol, cu ea, și-a zis: „Sculați-vă și, un război, Să ducem, cu Edomul, noi!”

Miheia 1:11

Locuitoareo din Șafir Umblă pe al cărării fir; Treci cu rușinea dezvelită; Pășește dar, descoperită. Locuitoarea cea pe care Ținutul din Țanan o are, Să iasă, nu mai îndrăznește, Iar jalea care se vădește Că bântuie în Bet-Hațel, Vă-mpiedică-a veni la el.

Habacuc 2:16

În loc de slavă, peste tine, Se va lăsa mare rușine. Să bei și tu, să te-amețești Și-n urmă să te dezvelești. Îți va veni rândul – de-ndat’ – Să iei paharul cel aflat În dreapta Domnului. Vei bea Din el și-atuncea vei vedea Cum slava ta cea strălucită E de rușine-acopertită.

Revelația 16:15

„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”