Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 4:18 - Biblia în versuri 2014

18 Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Dușmanii ne luau urma, și nu puteam să ieșim în piețe. Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Dușmanii ne urmăreau; și astfel nu puteam ieși în piețe. Sfârșitul se apropia și termenul expirase; pentru că ne venise sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 țade Ei vânau pașii noștri, ca să nu mergem pe străzile noastre; s-a apropiat sfârșitul nostru, zilele noastre s-au împlinit, pentru că a sosit sfârșitul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Ne pândeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre; ni se apropia sfârșitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Ei ne vânează pașii ca să nu umblăm pe ulițele noastre. Ni s‐a apropiat sfârșitul, ni s‐au împlinit zilele; căci ne‐a venit sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 4:18
16 Mawu Ofanana  

În făr’de legi. De-am ridicat Capul, cumva, mă urmărești Precum un leu și mă lovești Cu lucruri de mirat. Ai pus


Aceia cari mincinoși sânt, Nu au tărie pe pământ. Supus nenorocirilor, E cel care-i asupritor. Doar de necazuri, parte are, Și ele-l duc către pierzare.


Domnul a spus: „Bine-ai zărit, Căci Eu veghez, necontenit, Pentru că vreau, Cuvântul Meu Să fie împlinit, mereu.”


„Iată că vine-o vreme-n cari Trimit mulțime de pescari, Căci vreau ca ei să-i pescuiască. Apoi, un timp o să sosească, În care vânători trimit Ca să-i vâneze – negreșit – Pe munți, în văile adânci, Pe deal și-n crăpături de stânci.


El a pornit atunci de-ndată, Spre poarta care e chemată Drept „a lui Beniamin”, păzită De-o strajă-anume rânduită. Când l-a zărit acela care Era în strajă cel mai mare, Grabnic în față i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Eu văd, prea bine, că tu vrei Să mergi la oastea de Haldei!” Ireia, se numea cel care Era în strajă cel mai mare. Fecior i-a fost lui Șelemia Și-asemeni și lui Hanania.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A cuvântat în contra lui: „Copila Babilonului E ca o arie pe care Oameni-o calcă în picioare. O clipă doar, și va vedea Că o să vină peste ea, Pe firul vremii – pe furiș – Și timpul pentru seceriș.”


Mulți m-au urât, fără temei Și prigonit am fost de ei, Precum o pasăre gonită.


Îmi zise: „Fiu al omului, Iată ce zice Israel: „Vedeniile de la el Nu sunt aproape de-mplinire, Pentru că a lui prorocire E pentru vremi îndepărtate, Nu pentru cele-apropiate!”


„Ce vezi tu, Amos?”– m-a-ntrebat Domnul; eu am răspuns, de-ndat’: „Un coș în cari, poamele toate, Îmi pare precum că sunt coapte.” Domnul, atuncea, mi-a vorbit: „Iată, sfârșitul a venit, Pentru poporul Israel, Căci nu-l mai pot ierta, defel!


În contra cui, tu ai pornit? Pe cine oare-ai urmărit? Un câine mort, un purice Ai căutat tu. Pentru ce?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa