Plângerile 4:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Ochii noștri obosiseră, așteptând zadarnic ajutorul. Ne uitam, din turnurile noastre, după o națiune, dar ea nu ne-a salvat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Ochii noștri au obosit așteptând degeaba ajutorul. Am privit din turnurile noastre la un popor care nu ne putea scăpa (de dezastru).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ ayn Ni se tot sfârșeau ochii [așteptând] în zadar ajutorul nostru. De la locul nostru de veghe am vegheat spre un neam care nu putea să ne mântuiască.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Și acolo ni se sfârșeau ochii și așteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Ochii noștri încă lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic. În vegherea noastră am vegheat pentru un neam care nu putea să ne mântuiască.

Plângerile 4:17 Mawu Ofanana

2 Regi 24:7

Cel care fost-a împărat Peste Egipt, n-a mai ieșit Din țară, căci i-a fost răpit – De împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are – Pământul ce se întindea Pornind chiar de la albia Pârâului Egiptului, La matca Eufratului.

Isaia 20:5

Atunci, au să se îngrozească Și are să îi năpădească Rușinea pe aceia care Și-au pus încrederea lor mare, În țara Etiopiei, Fiind drept fală pentru ei Egiptul cel neînfricat.

Isaia 28:18

Deci, chiar dacă voi ați avut Un legământ ce l-ați făcut Cu moartea și – fără-ndoială – Ați avut și o învoială Cu locuința morților, Vă spun, spre știrea tuturor, Că ele n-au să dăinuiască. Atunci când o să năvălească Urgia apei peste voi, Striviți veți fi de ea apoi.

Ieremia 2:18

Acum, ce cauți să te duci Către Egipt ca să apuci, Să bei din apa Nilului? De ce bei apa râului Ce este în Asiria? De ce vrei tu, să bei din ea?

Ieremia 2:36

De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!

Ieremia 2:37

Cu mâinile pe cap, apoi – De-acolo – o să ieșiți voi, Căci Domnu-i leapădă pe cei În cari vă-ncredeți, iar cu ei Nu veți putea să izbutiți, În ceea ce voi vă doriți.”

Ieremia 8:20

„Iată că vară s-a făcut Și secerișul a trecut. Dar noi suntem tot necăjiți, Căci n-am fost, încă, izbăviți!”

Plângerile 1:19

Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”

Plângerile 1:7

În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Plângerile 5:6

Către Egipt, noi ne-am uitat Iar brațul ni l-am îndreptat, Apoi, către Asiria, Căci am sperat ca să ne dea Belșug de pâine, să mâncăm Și astfel să ne săturăm.

Езекиел 29:16

Apoi, această-mpărăție Nu va putea ca să mai fie O pricină aducătoare De-ncredere, casei pe care O are-n lume Israel. Aminte-și va aduce-astfel, De făr’delegea ce-o făcea Când spre Egipt se întorcea. Atuncea, ei vor ști că Eu Sunt Domn, precum și Dumnezeu.”