15 „Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”
15 „Plecați, necuraților!“, se strigă la ei. „Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“ Fugind și rătăcind printre națiuni, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“.
15 Ceilalți strigă la ei: „Plecați, murdarilor! Plecați! Depărtați-vă! Nu ne atingeți!” În timp ce fug și rătăcesc printre celelalte națiuni, acestea le spun: „Nu vor mai locui aici!”
15 „Depărtați-vă, necuraților”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!” Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
15 Plecați, necuraților! strigau către ei: Plecați, plecați! Nu vă atingeți!… Când fugeau și rătăceau oamenii ziceau între neamuri: Nu vor mai sta vremelnic aici.
Acela care-i Domn, mereu, Și-i al oștirii Dumnezeu A zis în acest fel apoi: „Asupra ta, aduce-voi Groaza. Ea-ți va ieși în cale, Căci e-mprejurul țării tale Și vă va izgoni apoi, Pe fiecare dintre voi! O să fugiți drept înainte Și nimeni n-o să ia aminte Ca să îi strângă pe cei cari Se vor vădi a fi fugari!”
În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.