Plângerile 4:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Cu acel sânge s-au mânjit. În urmă, ei au rătăcit Pe ulițe și nimenea Să se atingă, nu putea, De straiul lor cel îmbibat Cu sângele ce l-au vărsat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Ei rătăcesc orbi pe străzi, atât de mânjiți de sânge, încât nimeni nu îndrăznește să se atingă de veșmintele lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, fiind atât de murdari de sânge, încât nimeni nu are curajul să se atingă de hainele lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ nun Rătăceau ca niște orbi pe străzi, murdari de sânge, ca nimeni să nu poată să le atingă hainele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjiți de sânge, așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Ei rătăcesc ca orbii în ulițe, sunt mânjiți cu sânge, încât oamenii nu pot să se atingă de veșmintele lor.

Plângerile 4:14 Mawu Ofanana

Isaia 1:15

Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”

Isaia 56:10

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.

Ieremia 2:34

Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.

Ieremia 26:8

Când Ieremia-a isprăvit Și-a spus tot ce i-a poruncit Domnul să zică, toți s-au dus Și mâinile pe el au pus. Poporul și ai lui preoți Și-asemenea prorocii toți, În felu-acesta au vorbit: „Să mori, trebuie, negreșit!

Езекиел 23:45

Oamenii cari se dovedesc Neprihăniți, le osândesc, Cum osândite-s cele care Știute-s că sunt preacurvare, Ori cele care au vărsat Sânge. Osândă li s-a dat, Căci mâinile le sunt mânjite De sânge și au fost găsite, De preacurvie, vinovate, Iar astfel nu vor fi cruțate.”

Osea 4:2

Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.

Țefania 1:17

Atuncea, omenirea are Să fie pusă-n strâmtorare. Va bâjbâi, cum bâjbâiesc Cei care orbi se dovedesc, Căci împotriva Domnului Este păcatul omului. De-aceea, sângele vărsat Are a fi asemănat Cu praful, iar carnea apoi, O-mprăștii ca pe un gunoi!

Numeri 19:16

Atunci când întâmpla-se-va Ca să se-atingă cineva – Întâmplător sau înadins – De-un mort care, pe câmp, s-a stins, Sau de acel care-a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte Ce-s omenești, sau de morminte, Omul acela, să se știe Că necurat are să fie Și tot așa o să rămână Apoi, un timp de-o săptămână.

Numeri 35:33

Să nu cumva să pângăriți Țara în care o să fiți, Cu sângele nevinovat; Căci sângele ce s-a vărsat, Poate să fie ispășit Numai prin sângele venit Din omul care a ucis.

Matei 15:14

Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Efeseni 4:18

Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.